M-am tot gândit la ce s-a întâmplat în viața mea în anul ce s-a scurs între 26 și 27 ani, primul gând a fost că l-aș șterge cu buretele, dar asta ar însemna să renunț la prea multe momente frumoase, așa că nici dacă aș avea posibilitatea asta știu sigur că nu m-aș îndura s-o fac. Nu am visat niciodată la viața altcuiva, îmi prețuiesc prea mult amintirile și știu că și alea neplăcute au avut o contribuție bună în tot ce a urmat, chiar dacă pe moment m-a copleșit o durere fizică sau de altă natură. O viață mai lipsită de probleme nu înseamnă oricum fericire garantată.
Luna august a fost și ea cu suișuri și coborâșuri, m-am entuziasmat uneori și m-am enervat alte ori, pe la doctori încă mă perind până o să dau de cap tuturor problemelor, dar îmi fac și cât mai des timp de tot ce îmi place și contează pentru mine. Așa ciudată cum a fost vara asta - din motive personale, dar și din cauza pandemiei - am scos din ea ce e mai bun și ce m-a interesat mai mult. Iar august mi-a lăsat cele mai multe amintiri frumoase, chiar dacă pentru prima oară în viața mea mă bucur că vine toamna pentru că abia aștept unele lucruri.