Carusel de sentimente | Raft cu amintiri - Martie 2021

Toate trăirile și sentimentele mele din ultima lună au fost exact la fel ca vremea de schimbătoare - în timp ce afară treceam de la zăpadă la soare blând de primăvară și apoi la vreme ploioasă de toamna, după care iar de la capăt, eu treceam de la bucurie la tristețe, de la entuziasm la durere și tot așa. Ceea ce e firesc, niciun sentiment nu e permanent, cred că oricine susține că are o stare continuă de fericire, seninătate și zen total de fapt se minte singur. Mai realist e să acceptăm viața ca pe un carusel de trăiri și sentimente, fără a ne interzice să mai fim și nervoși, triști sau dezamăgiți când fix asta e ce simțim în anumite situații, important e să nu rămânem blocați complet în stările alea proaste. Doar o părere.

Nerăbdare | Raft cu amintiri - Februarie 2021

Răbdarea nu e tocmai punctul meu forte, dar parcă nerăbdarea din luna ce tocmai a trecut a fost la cote maxime - nerăbdare să vină primăvara, să avem zile mai lungi și mai calde, să ies din starea de amorțeală și eu, la fel ca natura care o să înceapă să prindă viață din martie. Mereu aștept primăvara cu entuziasm, mereu sunt deja sătulă de iarnă în februarie, însă poate pentru că mă învățasem cu o mică doză de căldură din câte o vacanță prin locuri mai calde - care iarna asta a lipsit cu desăvârșire - acum a fost și mai mare nerăbdarea. Sau poate pentru că nu m-am bucurat la maxim de primăvara 2020.

N-o să insist și pe cât de nerăbdătoare sunt să avem liber la umblat prin lume pe unde vrem - „sănătoși să fim”, ca s-o dau pe vorbe bătrânești - în schimb ce vreau să spun e că n-am așteptat cu brațele încrucișate un nou sezon, ci am încercat să mă focusez pe alte lucruri mai relaxante, creative, introspective și alte cele cât timp clocotea în mine dorința pentru zile mai calde și însorite. Pentru că viața nu stă pe loc cât așteptăm noi după un sezon sau vreun eveniment...

Nostalgie | Raft cu amintiri - Ianuarie 2021

Sunt o mare uitucă atunci când vine vorba de banalități de zi cu zi, în timp ce la amintirile frumoase revin atât de des cu gândul încât mi-e mai ușor să-mi amintesc în ce dată am vizitat un loc, cu ce pictură am participat la un concurs sau când am mers cu trenul pentru prima oară, decât să-mi amintesc unde mi-am lăsat telefonul. Nu sunt genul de nostalgic care are veșnica senzație că „pe vremuri era mai bine”, sunt în schimb genul de om care nu se satură niciodată să-și revadă pozele care au povești dragi în spate. Sunt veșnic dornică de creat amintiri noi, evident, dar savurez și momentele în care le rememorez pe cele vechi.

Gânduri între ani | Raft cu amintiri - Decembrie 2020

M-am gândit mult cum aș putea să definesc anul 2020, dar mi-a fost imposibil să mă decid între greu, ciudat sau imprevizibil, iar dacă mă mai gândesc o să mai găsesc și alte cuvinte care l-ar putea defini. Ar fi fost un an dificil pentru mine și fără pandemie, unele părți mai puțin bune n-au avut legătură cu ce se întâmpla prin lume, însă am mai spus că atunci când nu e nimic de schimbat merg pe ideea că se putea și mai rău... și chiar se putea mult mai rău, îmi dau seama că mulți oameni au trecut prin greutăți mult mai mari. Așa că aleg să păstrez ce a fost mai bun.

Am învățat sau mi-am reamintit de-a lungul anului unele lecții, mi-am redescoperit hobby-uri sau plăceri pe care le cam ignorasem în ultimii ani și deși am călătorit mult mai puțin față de anii trecuți am savurat la maxim acele plecări puține și am rămas cu destule amintiri frumoase. Pentru 2021 nu-mi fac multe planuri, știu suficient de bine ce-mi doresc, așa că o să iau pe bucăți - fiecare zi, săptămână, lună. Vedem ce iese până la final.

Mici plăceri | Raft cu amintiri - Noiembrie 2020

Ultima lună de toamnă n-a mai fost la fel de bogată în activități ca septembrie sau octombrie, n-am apucat să mai plec în nicio excursie, posibilitățile de ieșiri sunt oricum limitate din motive evidente, insomniile m-au dat peste cap și m-au „sabotat” cu energia, iar zilele astea mult prea scurte nu-mi sunt nici ele de mare ajutor. Însă am încercat totuși să mă mai bucur de toamnă cât de cât și în rest să rup oricât de puțin pentru acele mici plăceri care-mi aduc bucurie - animăluțe sau înaripate, covoare de frunze frumos foșnitoare, câte o zi însorită (cam rar), mici cumpărături și alte lucruri de genul ăsta.

În plus, dacă tot a fost un an atipic din multe puncte de vedere, mi-am permis să mă apuc de schițat la planuri și dorințe pentru anul viitor încă de pe la început de noiembrie - lucruri realiste, lucruri practice. M-am apucat să fac inclusiv niște liste pentru blog, fiindcă vreau să aduc niște schimbări și pe aici în lunile următoare - se poate spune că a fost un mod de a celebra cei 7 ani ai blogului făcuți în noiembrie, să mă gândesc ce vreau să fac cu el pe mai departe. Să revin la subiect, totuși, ziceam de mici plăceri...

Dorințe multe | Raft cu amintiri - Octombrie 2020

Multe dorințe pentru anul 2020 au rămas pe lista de așteptare, cu speranța că o să vină o perioadă mai bună și pentru ele, iar asta bănuiesc că simte multă lume. Încerc totuși ca din micile dorințe de moment să satisfac cât mai mult, fiincă ce azi pare o banalitate accesibilă oricând, mâine poate să devină ceva după care să tânjesc. Pare să fie în firea omului să prețuiască ceva abia atunci când pierde acel ceva, iar dacă nici măcar anul ăsta nu conștientizăm asta, nu știu când...

Ce mi-am imaginat eu despre anul încă în curs - și din care a mai rămas atât de puțin - n-are mare legătură cu ce a fost în realitate, iar când spun asta mă refer și la toată situația cauzată de pandemie, dar și la unele chestii din viața personală. Însă m-am adaptat cum am putut mai bine și încerc să fac asta în continuare, iar când îmi vine să urlu pentru că nu mai am libertatea de a călătorii unde vreau îmi reamintesc că prin primăvară nici în parc nu puteam să mai ies, cu atât mai puțin în vreo excursie.

Poftă de viață | Raft cu amintiri - Septembrie 2020

De obicei stau puțin să mă gândesc la cum aș putea să rezum o lună într-un titlu scurt, însă de data asta a venit de la sine, fiindcă fix așa m-am simțit în ultimele săptămâni - cu poftă de viață, energie și chef de a face o mulțime de lucruri. Sunt și după o perioadă de câteva luni în care am tot tras de mine și poate de asta mi s-a părut că am avut o energie extraordinară, iar de fapt am fost doar într-o stare obișnuită (fizic și psihic), însă cert e că acum apreciez și mai mult starea asta „normală”.

 

Nu mi-am revenit din senin din acea stare fizică proastă despre care povesteam lunile trecute, am descoperit că problema principală era un tratament de care sunt legată pe viață, dar pe care îl luam într-o doză prea mare. Nu intru acum în amănunte, povestea operației de tiroidă de acum 12 ani și tot ce a urmat poate își va găsi vreodată locul într-un articol, însă nu acum. Azi intenția e să vă transmit din energia mea și poate să vă tentez cu idei de activități sau de mici plăceri pentru începutul ăsta de toamnă...

Gânduri la 27 ani | Raft cu amintiri - August 2020

M-am tot gândit la ce s-a întâmplat în viața mea în anul ce s-a scurs între 26 și 27 ani, primul gând a fost că l-aș șterge cu buretele, dar asta ar însemna să renunț la prea multe momente frumoase, așa că nici dacă aș avea posibilitatea asta știu sigur că nu m-aș îndura s-o fac. Nu am visat niciodată la viața altcuiva, îmi prețuiesc prea mult amintirile și știu că și alea neplăcute au avut o contribuție bună în tot ce a urmat, chiar dacă pe moment m-a copleșit o durere fizică sau de altă natură. O viață mai lipsită de probleme nu înseamnă oricum fericire garantată.

Luna august a fost și ea cu suișuri și coborâșuri, m-am entuziasmat uneori și m-am enervat alte ori, pe la doctori încă mă perind până o să dau de cap tuturor problemelor, dar îmi fac și cât mai des timp de tot ce îmi place și contează pentru mine. Așa ciudată cum a fost vara asta - din motive personale, dar și din cauza pandemiei - am scos din ea ce e mai bun și ce m-a interesat mai mult. Iar august mi-a lăsat cele mai multe amintiri frumoase, chiar dacă pentru prima oară în viața mea mă bucur că vine toamna pentru că abia aștept unele lucruri.

Se putea și mai rău... | Raft cu amintiri - Iulie 2020

Viața pare uneori minunată și alte ori îngrozitoare, dar mai știam ce e minunat dacă nu cunoșteam și extrema cealaltă? În memoria mea rămân întotdeauna mult mai pregnant momentele și trăirile frumoase, în timp ce clipele grele se estompează odată depășite, chiar dacă rămân acolo ca să-mi reamintească atunci când trebuie că... se poate și mai rău. Am început luna trecută într-o stare deplorabilă, am avut câteva zile la rând în care mi-a fost atât de rău încât am ajuns la perfuzie până la urmă, apoi am tot oscilat ca stare, însă au existat și o grămadă de activități și trăiri frumoase, care au echilibrat balanța.

E frustrant când te doboară niște dureri și alte stări fizice foarte neplăcute și totuși investigațiile medicale nu dezvăluie nicio problemă, am umblat aproape două luni până am găsit o posibilă cauză a stărilor mele și deși mi-e greu să cred că aia era unica problemă... totuși am măcar ceva de rezolvat și în paralel o să mai fac treptat alte controale. Între timp încerc totodată să-mi trăiesc viața cât mai frumos și intens, pentru că n-ajută cu nimic să mă las doborâtă și psihic, ba din contră.

Nu-mi place să mă plâng, scriu lucrurile de mai sus doar ca să mai subliniez încă o dată ce spuneam anul trecut pe subiectul online vs offline - nu e perfectă viața nimănui, nu se rezumă totul doar la ce afișăm în online, însă poate să fie minunată așa cum e, cu bune și rele, dacă alegem să ne concentrăm mai mult pe părțile ei bune. Pentru mine funcționează drept alinare gândul ăsta că se putea și mai rău, îl aplic mereu cu destul de mare succes.

Fuga de rutină | Raft cu amintiri - Iunie 2020

Am realizat mai bine ca niciodată luna trecută că mare parte din viața mea a fost haotică, nu pentru că sunt incapabilă să mă organizez, ci pentru că așa îmi place... Pentru mine o rutină exista doar în partea de igienă și îngrijire, în rest mi-a plăcut mereu spontaneitatea, neprevăzutul și să nu semene o zi cu alta, iar în general am fugit de rutină ca de ceva nasol. Însă în două privințe corpul meu nu cred că a fost încântat deloc de acest haos - programul aiurea de somn și mesele neregulate.

Am fost la mai multe controale și investigații în iunie și o să continui luna asta, stările mele de rău au sigur o cauză care nu are legătură cu stilul de viață, însă mi-am dat seama că după o noapte cu somn insuficient mi se intensificau mult stările de rău fizic, apoi nici de mesele luate pe apucate nu e încântat stomacul meu, chiar dacă nu e asta principala problemă, dar e una în plus. Încă nu știu ce m-a făcut în ultimele luni ca din bine și energie să pic brusc în niște stări neplăcute, sper să aflu într-un final, dar am luat decizia să fac un efort în a-mi organiza cât de cât orele de somn și de masă, e cazul la aproape 27 ani să fac ceva și în sensul ăsta.

Am spus și în trecut că nu mă dau un exemplu minunat ca stil de viață sănătos, însă pe măsură ce fac schimbări în sensul ăsta încerc să împărtășesc în rubrica asta personală cu voi pentru că e poate o mică fărâmă de motivație pentru cineva. O să continui să fug de rutină în multe alte aspecte ale vieții, dar în ce privește sănătatea încerc să n-o mai fac și vă încurajez și pe voi să puneți starea de bine fizică și psihică mai sus pe lista priorităților, dacă nu chiar pe primul loc.

Libertate | Raftul cu amintiri - Mai 2020

S-a vorbit în ultimele luni despre libertate mai mult decât de obicei, am strecurat și eu pe undeva ideea că modul în care ne-a fost îngrădită libertatea e normal să ne afecteze atât în practică, dar și psihologic, iar ceea ce mi-a lipsit mie cel mai mult a fost libertatea de deplasare și de a merge în natură, fiindcă niciunde nu mă simt mai liberă decât în mijlocul naturii. Cât timp trăim într-o societate oricum nu suntem complet liberi și încă reușește să mă surprindă în mod neplăcut cum mulți oameni nu pricep că libertatea proprie (inclusiv aia de exprimare) se termină acolo unde începe libertatea celuilalt.

E ciudat cum pandemia asta m-a făcut să realizez că eu deja practicam foarte des distanțarea socială fără să-mi fie impusă, în afară de câte un concert, party sau alte evenimente de tipul ăsta... chiar nu văd de ce ai considera înghesuiala o distracție în sine. N-am priceput niciodată de ce caută oamenii locurile aglomerate chiar și în natură sau de ce consideră mai distractiv să stea pe o plajă plină de necunoscuți lipiți unul de altul decât să aibă un colț de plajă doar pentru ei, unde să fie liberi și nestingheriți să se plimbe sau să se joace în valuri.

E liber fiecare să își petreacă timpul și vacanțele unde poftește, dar poate dacă oamenii s-ar apropia mai mult de natură la modul real n-ar mai exista atât de multe mizerii - la propriu și la figurat - pe lumea asta. Sunt multe de spus despre lipsa de respect a oamenilor față de semeni, de natură și animale, dar mă opresc de data asta, hai să vorbim și despre lucruri mai frumoase...

Adaptare | Raft cu amintiri - Aprilie 2020

Am tot încercat să adun din memorie niște gânduri din luna ce tocmai s-a scurs și să le ambalez în vreun mesaj revelator, dar n-am ce profunzime să scot, pot doar să las niște gânduri reale să curgă și atât. Îmi dau seama că o bună parte din luna trecută o văd ca prin ceață, poate pentru că uneori am trăit mai intens în amintiri și prin cărți decât în realitate. Nu am avut o clipă de plictiseală în toată perioada asta de stat acasă de când cu pandemia, am făcut destul de multe chestii, în schimb am avut și momente cu o totală lipsă de orice, m-am simțit dese ori rău de la niște probleme de sănătate vechi și am mai făcut și o infecție la măsea, lucruri cu atât mai neplăcute când n-ai unde să le rezolvi...

Încerc și eu să transmit niște lucruri cât mai frumoase și optimiste în mediul online, dar au și astea o limită, nu e cazul chiar să ne prefacem că suntem fericiți de situația asta, de parcă asta am așteptat toată viața. Sigur, cât timp ai un acoperiș deasupra capului, alimente la discreție și acces la atât de multe lucruri plăcute din confortul propriei case e exagerat să te plângi toată ziua prin social media cu cât de chinuit ești că nu poți ieși la o terasă, dar e normal să avem și momente proaste sau frustrări.

Nu prea am poze speciale să vă arăt, cum obișnuiam în trecut, în afară de astea cu Max vânând o albină. O să vă spun doar ce am mai făcut, ce experiențe extraordinar de extravagante am avut pe acasă, fără să le reprezint prin imagini. Poate vă dau idei sau măcar vă amuz.

De acasă... | Raft cu amintiri - Martie 2020

M-am uitat să văd ce am scris despre luna februarie, mai ales cu ce gânduri am încheiat acea postare și așa cum îmi aminteam vag... spuneam că abia aștept să apară florile de primăvară și să reîncep să merg în drumeții. Niște dorințe atât de mărunte cândva - să ies în parc să admir florile, să dau o fugă scurtă la munte pentru o drumeție și pentru brândușe - dar care acum au devenit brusc lucruri la care nu mai avem acces. Nu mai menționez și toate celelalte planuri pe care le aveam. E neplăcut psihologic pentru toată lumea modul în care această pandemie ne-a îngrădit libertatea, dar măcar de am încerca să învățăm ceva din toată situația asta neplăcută.

Nu îmbrățișez acea idee cum că „eram fericiți și nu știam”, fiindcă nu mi se aplică, știam asta, dar poate că acum sunt și mai conștientă de cât de multe lucruri frumoase am trăit, prețuiesc și mai mult toate amintirile, toate locurile văzute și experiențele trăite. Însă deocamdată stau acasă și încerc să-mi petrec timpul cât mai plăcut, mă bucur de pasiunile și plăcerile care-mi sunt accesibile și în casă, iar azi vreau să împărtășesc cu voi din ele...

Priorități | Raft cu amintiri - Februarie 2020

Luna februarie am simțit-o ca pe un fel de perioadă de tranzit, cum bine s-a exprimat Alina și fix cum a fost și pentru mine. Am vrut să-mi concentrez cât mai mult din timp și energie pe niște schimbări în stilul de viață care să mă ajute pe termen lung să-mi fie cât mai bine fizic, așa că multe alte lucruri speciale nu am făcut. Mi-am stabilit de mult timp niște priorități în viață, însă pe acea listă nescrisă puneam pe un loc cam îndepărtat starea mea de sănătate, deși e cea mai importantă pentru a mă putea bucura la maxim de toate celelalte.

Nu e vorba de a face ceva ce e în trend, chiar cred că e relativ și subiectiv ce înseamnă sănătos pentru fiecare, în funcție de problemele deja existente, dar ideea de bază e că ar trebui să ne îngrijim mai mult de propria sănătate, lucru atât de firesc și totuși atât de mult neglijat. Am niște probleme cu care mă confrunt de mult timp și care-mi complică existența, iar niște schimbări „banale” au dat rezultate mai bune decât mă așteptam... lucru pe care vreau să-l împărtășesc cu voi pentru că poate o veți lua drept o mică motivație.

Decizii | Raft cu amintiri - Ianuarie 2020

Cred că rezoluțiile de început de an sunt utile atâta timp cât sunt realiste și cu adevărat dorite, dar nu cred că pentru realizarea acestora trebuie să ne agităm în a bifa din ele din primele zile ale anului. Mi-am proiectat pentru 2020 tot felul de dorințe, inclusiv schimbări pe care-mi doresc să le fac, dar am preferat ca în această primă lună din an să mă concentrez mai mult pe a lua decizii în ce aș schimba, ce n-aș schimba, dar și cum. La fel de mult m-am gândit și la ce nu vreau să schimb. Nu vorbesc doar de lucruri foarte importante, unele sunt mărunțișuri, dar care contează pentru mine. În unele privințe am luat decizii, în altele tot nehotărâtă sunt, dar n-a intrat timpul în sac.

O să vă povestesc în continuare despre o parte dintre deciziile pe care le-am luat, dar și ce am mai făcut interesant în luna ce a trecut, cu mici frânturi din vacanță, dar și gânduri privind în general călătoriile raportat la ce se mai întâmplă prin lume...

Gânduri între ani | Raft cu amintiri - Decembrie 2019

Deși consider că fiecare început de an e doar un start imaginar... o parte din mine se bucură că 2019 s-a încheiat. A fost un an umbrit de evenimente deloc plăcute, dar trăgând acum linie la final de an îmi dau seama că nici amintirile și experiențele frumoase n-au lipsit și încerc să mă concentrez pe acelea, iar în postările viitoare o să împărtășesc și cu voi din ele pe categorii, așa cum am făcut și anii trecuți. Acum vreau doar să las câteva scurte gânduri generice și să povestesc puțin și despre ultima lună din an, iar despre câteva dintre rezoluții/planuri - în special în ce privește activitatea mea din online - vă scriu la finalul articolului.

Vă spuneam în postarea anterioară din raftul cu amintiri că îmi doream ca decembrie să fie o lună mai liniștită, ceea ce nu s-a întâmplat în prima parte a lunii, au apărut mai multe chestii mărunte neprevăzute. Toate s-au încheiat însă cu bine, doar mi-au dat motive suplimentare de stres și planurile puțin peste cap, dar cu relaxarea am mai recuperat spre final de lună. Am încercat să mă bucur cât mai mult de perioada asta a sărbătorilor, am petrecut timp în familie, am făcut planuri concrete doar pentru început de an și în rest mi-am stabilit doar în linii mari ce-mi doresc de la anul următor, lăsând loc și de neprevăzut.

6 ani de blog | Raftul cu amintiri noiembrie 2019

În data de 25 noiembrie s-au împlinit 6 ani de la primul articol publicat pe blog, dar mi se pare că s-au schimbat atât de multe de atunci încât nici nu știu dacă are rost să-l mai sărbătoresc la acea dată... Conținutul blogului s-a schimbat odată cu mine și interesele mele, dacă la începuturi subiectul principal era frumusețea cu tot ce ține de îngrijire, machiaj și (chiar în mod special) manichiură, azi subiectele astea sunt doar parte dintr-o listă mai lungă de interese și oarecum chiar din stilul meu de viață, dar nu mai constituie principalul subiect al blogului - cred că e destul de evident, iar statistic articolele de călătorie au luat bine fața celor de beauty, ceea ce într-un fel mă bucură pentru că muncesc mult mai mult la acele articole.

Am avut de câteva ori gânduri în a schimba numele blogului, deocamdată am decis să-l păstrez așa cum e pentru că în cea mai mare parte a timpului încerc să prezint lucruri frumoase prin ochii mei, așa că încă se potrivește denumirea destul de bine. Mai important acum e să-mi regăsesc un ritm și un stil, fiindcă după ce în 2017 și 2018 m-am ocupat foarte puțin și haotic de blog, cumva anul ăsta l-am simțit ca pe un nou început, abia dacă mi-am reintrat în mână cu scrisul și am început să am o oarecare constanță în postat - deși încă aș vrea să scriu mai des și încă am o grămadă de idei pe care tot amân să le pun în practică.

M-am gândit ca măcar în introducerea acestui articol să vă zic câte ceva despre blog și intențiile mele cu el - iar pe scurt intenția e să îmbin diverse articole despre lucrurile care-mi fac mie viața mai frumoasă. Cred că asta e cea mai scurtă descriere pe care o pot face.

Motivație | Raftul cu amintiri octombrie 2019

Cred că toți căutăm, mai des sau mai rar, conștient sau nu, motivație pentru a începe sau a continua cu ceva, indiferent că e vorba de un stil de viață sănătos, vreun proiect ambițios sau poate doar pentru a ieși din rutină. Ca să nu mai vorbim de extrema în care poți căuta motivație și pentru... a trăi. Nu-mi plac textele motivaționale pline de clișee, genul ăla care par (și de regulă asta sunt) doar vorbe goale, care n-au la bază nicio experiență personală. Găsesc în schimb motivație pe diverse subiecte la oameni care împărtășesc din propriile experiențe, iar la rândul meu încerc să fac asta, fără a pretinde că dețin vreun adevăr nemaivăzut sau auzit.

Am observat că în ultimele luni am scris în postările din rubrica asta texte oarecum motivaționale, de aceea am simțit cumva nevoia să explic că nu am intenția să-mi transform blogul într-unul de „dezvoltare personală”, chestie care consider că funcționează doar atunci când chiar e... personală. Nici cărți de genul ăsta nu citesc, am avut niște tentative în trecut și mi s-au părut aberante. Să nu deviez însă și mai bine să vă zic ce am mai făcut și cum mi-am mai găsit sau pierdut motivația în ultima vreme...

Pauză nedorită... | Raftul cu amintiri septembrie 2019

Eram tentată să sar peste luna septembrie din rubrica asta, în ideea că n-am prea multe de povestit și nu vreau să fac o postare în care să mă vait... dar mi-am dat seama că prin articolele astea vreau să prezint frânturi din viață, cu bune și cu rele, așa că n-am de ce să trec peste o lună, poate se va găsi măcar o persoană pentru care să fie motivant sau de folos în orice fel. Am mai vorbit eu de „online vs offline” și cred că articolul de față poate să vină ca un fel de completare, la fel cum poate să completeze acele „gânduri la 26 ani”, de la care n-a trecut prea mult timp.

Am început luna septembrie cu energie, o grămadă de idei și planuri, ca doar câteva zile mai târziu să se ducă toate pe apa sâmbetei, să-mi pun viața pe pauză - totul a pornit când din senin m-au apuc niște dureri crunte și total inexplicabile la acel moment. O săptămână mai târziu am ajuns să mă operez de urgență, a urmat recuperarea, iar dureri, plictiseală, frustrare că trec zilele pe lângă mine, dar m-am agățat de gândurile cele mai bune, fiind până la urmă doar o fază trecătoare și mergând totul spre bine. Mai mult despre acele gânduri motivaționale - pe care le-am folosit eu pe mine - o să aștern în continuare...

La 26 ani... | Raftul cu amintiri august 2019

Ultima oară când am așternut pe blog gânduri de ziua mea a fost acum 4 ani și recitind postarea asta îmi dau seama că nu privesc viața cu mult diferit acum, la 26 ani, față de 22 ani. Am și râs când am văzut în poze cu ce eram îmbrăcată, pentru că am purtat recent fusta aia copilăroasă, după o lungă perioadă în care n-a mai fost scoasă la plimbare. Totuși, deși îmi păstrez impresiile din postarea aia în ceea ce privește vârsta și trăitul vieții, unele lucruri s-au mai schimbat de atunci - mi-am stabilit mai clar prioritățile, în special în ceea ce privește pasiunile, accept ceva mai ușor că nu am eu controlul absolut asupra a tot ce se întâmplă, ba chiar încep să învăț să renunț, atunci când e cel mai isteț lucru de făcut, iar lista poate continua.

Nu sunt tocmai la cald gândurile astea, dar nici n-am mai îmbătrânit prea mult în ultimele 2 săptămâni și am zis că nu e prea târziu să pun în scris câteva idei din înțelepciunea-mi care stă să dea pe afară - am avut câteva momente în care lucrurile n-au mers tocmai cum am planificat eu luna trecută, de aici câteva lecții reamintite pe care le-am învățat mai greu de-a lungul anilor...