Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

Verona - încă un oraș care m-a cucerit în Italia

Pe lista mea cu locuri pe care îmi doream să le văd în Italia, Verona nu se număra printre primele, nici pe departe. A fost o alegere destul de spontană de a lega în aceeași călătorie Verona și Veneția, dar uneori alegerile mai puțin analizate se dovedesc printre cele mai fericite. Pentru că mi-a plăcut Verona, mi-a plăcut mult.

Nu mă așteptam să fie un orășel atât de colorat și de cochet, habar n-am cum de n-am fost mai receptivă la imagini și informații despre acest oraș, mai ales că am un interes foarte crescut pentru Italia. Poate că a fost totuși mai bine așa, să mă las mai mult surprinsă la fața locului.

Matera, Italia - un oraș fascinant

În Matera mi-am dorit să ajung pentru istoria orașului - fiind unul dintre cele mai vechi din lume, ba chiar cel mai vechi oraș locuit fără întrerupere, spun unele surse - dar fără să bănuiesc că mă va impresiona atât de mult și vizual. De fapt mai corect spus e că m-a lăsat fără cuvinte în repetate rânduri, e în top cele mai fascinante locuri văzute vreodată.

Tocmai pentru că mi-a plăcut atât de mult și pentru că știu din propria experiență că oricât ai citi și oricâte poze ai vedea nu-ți faci decât o impresie vagă despre ce e acolo, am tot amânat să scriu articolul ăsta, m-am apucat de mai multe ori și l-am abandonat pentru că doar ajungând acolo poți pricepe ce e atât de special la o aglomerare de clădiri vechi și prăfuite. Mi-am zic că fac ce pot în a convinge că merită, mai ales pentru pasionații de istorie, dar nu numai.

O plimbare de dimineață în Polignano a Mare | Italia

Am știu că în Puglia vreu să revin într-o zi înainte de a pleca de acolo, prima vizită a fost scurtă și doar am „gustat” din câteva orășele cochete și care mai de care mai interesante, din atmosfera relaxantă și din mâncărurile delicioase cu fructe de mare sau pește. Vreau mai mult și pe îndelete, mi-a plăcut foarte mult regiunea asta a Italiei. În Polignano a Mare am ajuns în ultima dimineață din acea mini vacanță, mai aveam câteva ore la dispoziție și n-am vrut să-l ratăm - bine am făcut. Luați în calcul că imaginile sunt dintr-o dimineață de iarnă, în sezon sunt mult mai aglomerate toate locurile, dar mai ales plaja.



Alberobello, Italia - loc de basm pentru orice vârstă

Nu am ales întâmplător să public acest articol la data de 1 iunie, mi s-a părut foarte nimerit simbolic pentru că Alberobello e un orășel ce pare desprins dintr-un basm, care te face să uiți pentru câteva ore că nu mai ești copil - sau cel puțin așa a fost pentru mine. M-am entuziasmat de la prima casă trullo văzută și până la ultima, am țopăit ca un copil și am făcut o mulțime de fotografii. Orașul are și o istorie interesantă, dar la asta am avut timp să mă gândesc mai târziu, nu era timp de seriozități acolo.

Alberobello se află în Puglia, regiune ușor de localizat pe hartă chiar în „tocul cizmei” și unde sunt multe orașe frumoase de vizitat, dar acesta e poate cel mai special. Am fost acolo pe final de ianuarie anul acesta, erau destul de mulți turiști chiar și atunci, îmi imaginez că vara se stă la coadă pentru poze în locurile cele mai fotogenice.

Roma de la înălțime

Articolul de azi e mai mult o manifestare a dorului de acest oraș care rămâne capitala mea preferată din Europa și unul dintre orașele mele favorite în general. Am mai scris AICI despre Roma, unde am încercat să cuprind cât mai bine tot ce mi-a plăcut, însă imagini și povești mi-au mai rămas destule cât să mai scriu și alte articole, iar ideea de a publica alte câteva fotografii cu Roma de la înălțime a venit spontan, în momentul în care m-am uitat, încă o dată, la toate imaginile și am realizat că au rămas o mulțime nepublicate - asta deși n-am făcut la fel de multe poze ca prin alte orașe.

Să văd orașul de la înălțime a fost una dintre activitățile mele preferate, iar uneori am fost așa de tare furată de frumusețea peisajului încât am și uitat să-l mai imortalizez. Nu-i nimic, vă arăt azi ce am mai bun și pe viitor poate fac o partea a doua, după ce o să mai revin în orașul celor 7 coline, fiindcă asta o să se întâmple cu siguranță într-o zi.

Ce mi-a plăcut în Milano

O să încep direct prin a spune că Milano nu e genul de oraș care m-ar fi putut cuceri iremediabil și totuși are destule locuri care mi-au plăcut foarte mult, suficiente cât să merite vizitat, iar la asta se mai adăugă și faptul că e o bună „poartă” de intrare spre alte frumuseți din Lombardia, regiune pe care aș vrea s-o văd mai pe îndelete în viitor - deocamdată ne-am mulțumit cu o zi în Varenna, pe Lacul Como. Revenind la Milano, orașul cel mai cosmopolit din Italia și probabil cel mai puțin reprezentativ, mie mi-a lăsat impresia de oraș foarte aglomerat, agitat și murdar, dar în ciuda acestor lucruri zic eu că frumusețile anumitor locuri compensează și că are per total un farmec al lui, care-l diferențiază de orice alt oraș. De aceea vreau să aștern aici câte puțin despre locurile pentru care consider că merită vizitat...

Toamna în Varenna | Lacul Como, Italia

Era anunțată o zi cu ploaie și totuși a fost soare pe tot parcursul celor câteva ore petrecute în Varenna, un mic orășel/sat de pe malul Lacului Como și unul dintre locurile superbe aflate în apropiere de Milano. Am avut parte de o zi perfectă în acel mijloc de octombrie, cu soare, un peisaj montan superb, case colorate și străduțe înguste, nuanțe de toamnă ici-colo, mâncare delicioasă și sentimentul minunat de calm și relaxare, chiar dacă zona e destul de aglomerată, dar majoritatea oamenilor păreau să aibă aceeași stare de euforie. Fiindcă pe acolo vremea e și acum blândă și va continua să fie, în timp ce la noi e deja iarnă în toată regula, chiar cred că e de preferat o vizită în extrasezon, vara fiind probabil mult prea aglomerat și cald.

Amintiri din Roma

Deși se spune că amintirile se estompează odată cu trecerea timpului, când vine vorba de călătorii totul a rămas atât de viu în memoria mea, cel puțin până acum, încât nici nu-mi vine să cred când realizez cât de mult a trecut de când am fost într-un anumit loc. Poate că asta se datorează și faptului că îmi place ca periodic să mă uit peste poze, chiar și peste cele mai nereușite de pe vremea când nu eram încă prea pasionată de fotografie și să rememorez momentele petrecute în acele locuri.

Cât despre Roma, orașul care face subiectul acestei postări, am sentimentul că au trecut doar câteva săptămâni de când am fost, deși au trecut aproape doi ani. Nu îmi ia mult să-mi amintesc fiecare loc prin care am pășit și ce sentimente am încercat în fața anumitor obiective sau priveliști.

Chiar dacă nu e un oraș prea curat și nu duce lipsă de oameni ai străzii, iar aglomerația de la cele mai populare obiective turistice nu e prea atractivă, toate astea nu m-au împiedicat să savurez frumusețea, arta și istoria orașului, binecunoscut drept un muzeu în aer liber și nici nu mă vor împiedica să mai revin în orașul celor 7 coline în viitor. Deocamdată vreau să scot din raftul cu amintiri ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la vizita din martie 2016...

Week in photos #79

Aș fi zis că am avut o săptămână neinteresantă, plicticoasă, dacă nu compensa weekend-ul tot cursul săptămânii, care n-a fost deloc interesant - vremea urâtă de București mi-a luat cheful de orice plimbăreală sau alte activități prea interesante. O să fiu scurtă de data asta, las mai mult pozele să vorbească...