Iarna asta a fost dedicată lecturilor cu mister și suspans, majoritatea alegerilor mele fiind mai mult sau mai puțin din categoria asta - ba roman poliștit, ba thriller psihologic - și cred că e pentru prima oară când pățesc să am un apetit atât de mare pentru genul ăsta de lecturi. De obicei le alegeam printre alte cărți mai greoaie, dar eu fac periodic câte o mică obsesie pentru un subiect sau un gen. Am citit totuși vreo două cărți și din alte categorii.
Moartea semnează indescifrabil, de Rodica Ojog-Brașoveanu
Deja fac o tradiție din a avea în fiecare articol cu lecturile dintr-un sezon măcar o carte de la Rodica Ojog și cred că o să continui tot așa anul ăsta. Orice roman polițist de la "Agatha Christie de România" e o alegere sigură pentru mine.
Mi-a placut mult și acest roman, e ingenios modul în care e prezentată dezlegarea misterului: inspectorul descoperă devreme criminalul și totuși nu este menționat până nu strânge toate dovezile, cititorul aflând abia la final.
Tot ce aș reproșa e o bucățică din final cu alergătură pe trenuri, e genul ăla de acțiune forțată pe care n-o mai suport din cauza filmelor americane în care s-a făcut abuz de ideea asta, dar fiind o carte scrisă în 1971 am trecut cu vederea. A fost o poveste captivantă.
Moarte pe Nil, de Agatha Christie
Pe genul polițist Agatha e de asemenea o alegere sigură oricând, mai ales romanele cu faimosul și fermecătorul ei Hercule Poirot, serie din care eu am ales să citesc într-o ordine întâmplătoare. Nu știu totuși de ce am amânat atâta timp să-i citesc romanul ăsta, fiind unul dintre cele mai populare, dar nu e niciodată prea târziu.
Mi s-a părut un roman complex, un deliciu, m-a ținut cu sufletul la gură și (bonus) m-a făcut să visez cu ochii deschiși la Egipt. Văzând la scurt timp după și cea mai recentă ecranizare a cărții - cea de pe copertă - mi s-a părut că au pierdut tot farmecul și toată esența, nici măcar nu urmărește corect acțiunea. Nu recomand filmul, dar recomand cu căldură romanul.
Să revin la carte. Cu toate că prima mea supoziție privind cine se afla în spatele crimei a fost corectă, așa bine m-a păcălit încât o bună perioadă n-am mai crezut în varianta mea. Explicațiile pentru toate evenimentele sunt oricum imposibil de intuit în romanele acesteia.
Jurnal - Romanul călătoriilor, de Marin Sorescu
Nu cred că alegeam eu vreodată să îmi cumpăr cartea asta, dar pentru că a ajuns în posesia mea am fost tentată s-o răsfoiesc, iar apoi curioasă s-o și citesc.
Am descoperit cu mirare cât de mult a călătorit Marin Sorescu, iar frânturile de jurnal mi-au produs impresii variate: unele mi s-au părut cu adevărat captivante, altele mai plictisitoare, câteva chiar anuzante. A notat diverse experiențe și un ambalgam de impresii despre locuri, oameni, teatru, artă, de unde se pot extrage informații prețioase.
Călătoriile relatate sunt dintre 1967 - 1996, prin mai multe țări din Europa, dar și SUA, Maroc sau Mexic. Nu lipsesc nici relatările de prin România, de unde aflăm - printre altele - că pe Transfăgărășan stăteau urșii la marginea drumului și în anul 1976, iar aglomerația de pe Valea Oltului era clasică și-n 1979.
Sunt și poezii, n-aveau cum să lipsească. Iar cartea se încheie cu niște interviuri, dintre care mi-a plăcut cel cu Mircea Eliade (din 1967).
Cu ochii pe tine, de Samantha M. Bailey
Toată povestea este construită în jurul a două personaje: Holly, o tânără care poartă ca pe o povară prestigiul profesional al tatălui și Sarah, o mamă excesiv de protectoare cu fiul ei, foarte anxioasă și care dezvoltă o obsesie bizară.
Prima ajunge bona fiului celei din urmă, iar acțiunea care pendulează între prezent și trecut dă cititorului de înțeles de la început că s-a întâmplat ceva acolo. Ce? Cum? Cine? Întrebări obișnuite într-un thriller și personaje diverse care apar pe parcurs și către care e îndreptată spuspiciunea.
Este însă un thriller psihologic care se desfășoară mai lent, nu e genul la care să o ia pulsul la goană din cauza suspansului, dar a reușit să-mi mențină interesul și curiozitatea. Cred că autoarea a încercat să se concentreze mai mult pe aspecte de psihologie, traume și efectele dezastruoase ale lipsei de comunicare și ale miciunilor. N-a fost însă convingătoare până la capăt cu unele aspecte.
Ce m-a deranjat cel mai mult a fost volumul mare al greșelilor de tipar, inclusiv nume încurcate și multe litere, prepoziții sau cuvinte "mâncate". Însă asta nu e vina autoarei. Per total a fost o lectură destul de plăcută, mai slabă totuși față de cealaltă carte a autoarei (Fata de pe peron), în opinia mea.
Cartea secretelor, de Eugen Ovidiu Chirovici
Excepțional thriller! Mai fascinant decât misterul întortocheat din poveste e partea psihologică, subiectul fiind amintirile și modul în care acestea sunt distorsionate de percepția fiecărui om, de interpretarea subiectivă.
Autorul disecă psihicul uman și oferă multiple perspective ale aceluiași eveniment, scoțând în evidență cât de multe fețe ale "adevărului" există, în funcție de povestitor. E o carte complexă și totuși se parcurge destul de repede.
Mi-a plăcut "Cartea oglinzilor" de la același autor, dar deși aceea se bucură de o mai mare popularitate, mie aceasta mi s-a părut mai bună. Inclusiv misterul și suspansul au fost la cote și mai înalte - cel puțin așa le-am perceput - iar partea cu terapia prin hipnoză și componenta de psihologie m-au acaparat de asemenea.
Mă așteptam doar la o carte ok pentru relaxare, însă am apreciat că am primit mai mult de atât. E genul de lectură care te lasă la final cu aspecte la care să reflectezi.
Viața ca un râu, de Shelley Read
Urmărind povestea Victoriei Nash - la început o fată de 17 ani dintr-un orășel micuț din Colorado - pe parcursul mai multor ani și al transformării ei, lectura ce curge lin ca râul acoperă o paletă largă de lecții și de emoții, aducând în atenție subiecte precum rasismul, bigotismul și nedreptatea.
Impresia de la început că ar urma o poveste de dragoste romantică e înșelătoare, tandrețea primei iubiri e doar o componentă. E o lectură foarte emoționantă, tristă și chiar brutală, spusă totuși într-un mod poetic, cu descrieri amănunțite - de la peisaje până la trăiri interioare - în care comuniunea cu natura e prezentată ca un fundal firesc.
Finalul nu m-a încântat peste măsură. Pentru o carte destul de profundă mă așteptam să se și încheie la fel, în schimb a fost ușor telenovelistic sfârșitul. Nu a știrbit însă povestea, o consider o carte bună.
Doamna McGinty a murit, de Agatha Christie
Am revenit la Agatha pe finalul iernii, descoperind încă o poveste palpitantă, după cum era de așteptat. Totuși, spre deosebire de alte romane polițiste ale autoarei, aici nu m-a făcut să mă implic complet în poveste sau să mă atașez de vreun personaj, dar a fost cu siguranță o lectură captivantă și plăcută.
Finalul nu l-am intuit, nici n-am mai încercat de fapt. Tot din seria cu Hercule Poirot e și acest roman, iar cui îi place de simpaticul detectiv i-aș recomanda cartea, dar n-aș recomanda-o chiar ca primă lectură de la Agatha, are altele și mai bune.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Link-urile inserate în articol sunt de afiliere - în urma achizițiilor realizate prin accesarea acestora primesc un mic comision. Nu influențează cu nimic prețul de achiziție și recomand doar magazine / librării de la care și eu cumpăr!
.jpeg)
Niciun comentariu