Alsacia, Franța - 5 locuri ca rupte din basme

Alsacia mi-a captat pentru prima oară atenția acum destul de mult timp prin imaginile faimoase din decembrie, cu orașele frumos decorate de sărbători, însă ulterior am realizat că regiunea înseamnă mult mai mult decât acele decoruri, iar în afară de Colmar și Strasbourg mai sunt și alte orașe/sate de văzut.

Eu nu sunt o împătimită a târgurilor de Crăciun, îmi plac și totuși nu atât de mult încât să călătoresc special pentru ele, așa că mi s-a părut mai atractivă o călătorie prin Alsacia într-o altă perioadă, pentru alte lucruri pe care le are de oferit regiunea.

Nu plănuiam să merg neapărat în vară, cred că preferam toamna sau primăvara, însă a fost o alegere din scurt pentru a înlocui un plan care a picat pentru călătoria de ziua mea. A fost bine și așa, nu mi-au știrbit prea mult din bucurie aglomerația și căldura, fiind mult mai rezonabilă la capitolele astea față de alte destinații din Europa.

Organizare, bunătăți locale și alte detalii

Planificarea și organizarea s-au rezumat la bilete de avion București - Basel, mașină închiriată, cazare în Colmar și o listă de inspirație cu locuri pe care le putem vedea în regiune, totuși fără presiunea de a bifa ceva anume sau cât mai mult.

Pentru că am fost în luna august știam că o să fie aglomerat, așa că am lăsat mult loc de adaptat la fața locului. Nu e rău deloc astfel, încep să-mi placă tot mai mult călătoriile cu planuri flexibile. În felul ăsta am putut „sacrifica” o zi pentru Elveția, spontan și fără regrete, dar și să alegem după chef ce să mai vedem prin Alsacia, în restul timpului.

Nu aș recomanda în mod special luna august, dar recomand Alsacia în lunile calde, chiar are foarte multe de oferit regiunea dincolo de perioada sărbătorilor de iarnă. Promit că orașele și satele sunt frumos decorate oricând, doar variază puțin tematica.

Vara am găsit flori superb aranjate la ferestre, iederă care cu siguranță devine și mai frumoasă toamna, dar și elemente haioase de tot felul: plușuri, damigene de vin, berze (foarte multe berze, sunt un simbol al regiunii), inimioare, motociclete etc. Le cam place oamenilor să își aranjeze frumos casele și în general știu s-o facă cu bun gust.

Ce e foarte diferit în Alsacia față de alte regiuni ale Franței e influența puternică din Germania, care se vede cel mai bine în arhitectură, dar și în gastronomie. Arhitectural mi-a plăcut mult, au rezultat orașe și sate de poveste, în schimb la gastronomia locală am zis pas.

Dacă mâncarea tipic alsaciană nu m-a impresionat și am căutat pe cât posibil lucruri doar franțuzești prin meniuri, cu partea de dulciuri și vinuri locale m-au câștigat. Regiunea e plină de viță de vie - priveliștile cu podgorii întinse fiind ceva obișnuit - și e faimoasă pentru vinuri, mai ales cele albe, așa că am încercat câteva sortimente. De obicei sunt marcate în meniuri cele locale.

Cu dulciurile n-am reținut și nu am pozat totul, dar trebuie să menționez aceste „macarons alsaciene” care nu prea au nicio legătură cu celelalte, însă mie mi s-au părut chiar mai bune. Le-am încercat într-o mulțime de variante - cocos, fistic, ciocolată, diverse fructe - și la final a fost imposibil să aleg o preferată.

Colmar

Orașul ăsta a fost peste așteptări pentru mine și asta deși l-am văzut în nenumărate fotografii superbe în ultimii ani. A fost ceva din atmoafera lui care m-a fermecat și mă bucur că am avut cazarea acolo, în felul ăsta i-am putut aloca mai mult timp decât aveam de gând inițial.

Cu siguranță se poate parcurge zona istorică și în doar câteva ore, însă fiecare moment din zi ne-a dezvăluit o altă față a orășelului, iar la fiecare plimbare mai descopeream străzi frumoase pe care le ratasem anterior.

Liste de obictive turistice nu am avut, partea veche a orașului fiind în întregime un obiectiv, iar ce am ținut minte ca fiind de neratat e cartierul Krutenau, denumit pentru turiști și ca „Le petit Venice” deoarece are niște mici canale, deși nicio treabă cu Veneția. Eu n-am fost însă niciodată fană a acestor comparații cu Veneția, indiferent de locație. Este oricum superb și mi-a plăcut mult atmosfera de acolo pe seară.

Așadar, pentru Colmar aș recomanda în primul rând ceea ce recomand mereu la orașele medievale: încălțări comode și plimbări lungi pentru a admira frumusețea clădirilor și a micilor detalii.

Faima orașului pentru târgurile și decorurile de Crăciun se vede chiar și vara!

Am găsit întâmplător magazine cu decorațiuni de brad (ce conta că era luna august?), așa că pentru cine vrea neapărat globulețe ca suvenir, dar nu e dispus să meargă în decembrie - în perioada cea mai scumpă și cea mai aglomerată - va găsi pe alese, magazinele respective par să aștepte clienți tot anul. Eu doar m-am uitat puțin la ele, m-am amuzat, apoi am mers mai departe.

Statuia Libertății, legătura ei cu orașul Colmar și un muzeu

Știați că sculptorul care a realizat Statuia Libertății din New York este Frédéric Auguste Bartholdi și că aceata s-a născut în Colmar? Eu nu știam până în momentul în care am văzut că la obiectivele principale din Colmar era menționată o replică a faimoasei statui.

Am văzut și acea replică, se află într-un giratoriu și am dat de ea când am pornit să vizităm satele din zonă. E destul de mică și nu mi-a spus prea multe. În schimb, ne-a atras atenția curtea casei în care s-a născut Frédéric Auguste Bartholdi și când am văzut despre ce a vorba acolo am decis să și vizităm. Era închis pentru masa de prânz, am luat asta ca pe un semn să mâncăm și noi, iar apoi am revenit ca să vizităm interiorul.

În micuțul muzeu sunt expuse acum lucrări ale mai multor sculptori, pe lângă cele ale lui Bartholdi, dar se mai pot vedea și obiecte de mobilier din casa acestuia, printre care unele sunt absolut splendide. Mi-a plăcut în mod special biblioteca.

Catedrala e un alt obiectiv menționat pe listele din Colmar și ne-a ieșit în cale din prima oră de plimbare, fără s-o căutăm. Mi-au plăcut detaliile gotice splendide ale acesteia, însă nu m-am obosit cu fotografiile pentru că se lucra la ea în exterior, iar interiorul m-a impresionat mai puțin. E gratuită intrarea.

3 sate medievale superbe

În Alsacia, pe „Drumul Vinului”, sunt numeroase sătuce frumoase, îmi salvasem ca inspirație de acasă o hartă cu mai multe, însă a fost clar de la început că nu avem suficient timp încât să facem un tur foarte amplu, așa că ne-am rezumat la mai puține explorate pe îndelete.

Cele trei sătuce pe care le-am vizitat se află toate foarte aproape de orașul Colmar și e unul mai fermecător ca altul. E greu să aleg vreun preferat, așa că o să le prezint în ordinea în care le-am văzut:

Ribeauvillé

Ziceam mai sus că toate orașele și satele erau foarte frumos decorate, însă acesta mi s-a părut că le întrece pe toate la decoruri florale - marea majoritate a clădirilor aveau o mulțime de flori la ferestre, aranjate cu mult bun gust. După cum spuneam și la cald, pe Instagram, cine a inventat zicala cu „ce-i prea mult strică” nu cred că se referea la flori, care pot decora frumos chiar și niște case deja colorate.

E totodată sătucul în care am petrecut cel mai mult timp, rătăcind câteva ore pe străduțe cu ochii la casele rupte din basme, cu opriri la micile magazine, brutării și galerii de artă. A cântărit la timpul petrecut acolo și faptul că era primul vizitat, dar e și destul de mare față de altele.

A fost o plăcere și o bucurie sătucul acesta, iar deși numărul de turiști era destul de mare în plin sezon nu am simțit asta ca pe ceva foarte deranjant.

Riquewihr

Spre deosebire de anteriorul, aici aglomerația ne-a dat ceva bătăi de cap. Tind să cred că e cel mai popular sau poate faptul că e și mititel face să fie obositor numărul de turiști. La el ne-am oprit de fapt prima oară, doar că nu am găsit inițial niciun loc de parcare (și ne-am învârtit pe la toate), așa că am plecat spre Ribeauville, întorcându-ne mai târziu pentru încă o încercare.

A doua oară a fost cu noroc și am găsit un loc la fix pentru mașina noastră mică - s-a dovedit o idee foarte inspirată să închiriem o mașină mititică - și mă bucur că l-am văzut, mi s-a părut cel mai colorat și simpatic foc. Cred totuși că e mai plăcută plimbarea prin el într-o perioadă mai puțin aglomerată.

Cel mai mult mi-a plăcut vizita în turn - îl vedeți în următoarea poză - unde ne-am bucurat de expoziția cu obiecte medievale și de o priveliște foarte frumoasă de sus. M-a mirat că nu e de mai mare interes, eram singurii vizitatori.

Kayserberg

Aproape la întâmplare am ales din harta mea cu inspirație ca acesta să fie următorul sătuc pe care să-l vizităm și tare bine l-am nimerit. Mi s-a părut cel mai puțin comercial, iar partea mea preferată a fost priveliștea de la înălțime, la care am ajuns după ce am remarcat o fortăreață cu turn pe un deal. Nu știam ce e acolo, nu citisem ceva în prealabil, doar am urmat o potecă pentru a vedea ce e sus.

Nu era nimic amenajat, nu am plătit niciun bilet, iar în turn era complet beznă, așa că am pornit lanternele pe telefoane și am urcat astfel pe scara spiralată. În vârf ne-a întâmpinat o priveliște splendidă asupra satului, a dealurilor verzi și a podgoriilor din împrejurimi. A fost unul dintre momentele mele preferate.

E posibil ca pe viitor să fie fructificat turistic (m-am mirat oricum că nu e) și să atragă un număr mai mare de oameni, ceea ce face cu atât mai special că am găsit-o astfel. Recomand urcarea la cetate dacă nu aveți frică de spații strâmte și întunecate, dar recomand oricum satul și pentru o plimbare, este foarte frumos.

Alte sate pe care le aveam în vedere, dar care au rămas pentru o altă ocazie: Obernai, Eguisheim, Turkheim, Saint Hippolyte sau Bergheim sunt câteva exemple. Obernai e mai aproape de Strasbourg, restul sunt aproape de Colmar. La fața locului ne-am dat totuși seama că aproape toate satele - dintre acelea pe care nu le-am văzut menționate niciodată pe liste de vizitat - sunt la fel de frumoase și de drăguț aranjate. Am trecut pe lângă mai multe și le admiram cu drag din mers.

Nu știu cât de bine e pus la punct transportul în comun pentru a vizita satele - din câte mi-am dat seama e destul de limitat - de aceea am și ales să închiriem mașină. Însă cu siguranță se găsesc modalități de a explora zona rurală a Alsaciei și fără mașină.

Mulhouse

Nu l-am văzut pomenit prea des de oamenii care au călătorit prin Alsacia, nici la fața locului nu părea foarte căutat de turiști - deși e al doilea oraș ca mărime din regiune, după Strasbourg - și fix asta cred că mi-a plăcut la el în cele câteva ore pe care le-am petrecut în oraș.

Catedrala cu toate detaliile ei minunate și clădirile colorate din piața unde se află aceasta - Place de la Reunion se numește - mi-au plăcut cel mai mult din oraș, însă și pe alte străzi din centrul istoric mi-am clătit ochii cu detalii arhitecturale frumoase, chiar dacă aici nu sunt aceleași case „de poveste” ca în Colmar.

Cel mai popular obiectiv din oraș pare să fie Musée National de l’Automobile, unde se află cea mai mare colecție de mașini din Franța și din ce am apucat să citesc pe scurt pare într-adevăr impresionant, fiind prezentate automobilele în ordine cronologică, din perspectivă istorică. Noi nu l-am vizitat pentru că n-aveam mult timp la dispoziție și nici nu cred că mai era deschis la ora respectivă, dar mi s-a părut ceva interesant de menționat.

Când încercam să aflu din scurt câte ceva despre oraș am văzut că Mulhouse este înfrățit cu Timișoara, dar și cu alte orașe frumușele, precum Bergamo și Anvers.

Cam astea au fost locurile prin care ne-am perindat în timpul destul de scurt petrecut în Alsacia. Probabil că dacă nu mergeam și în Elveția alegeam să petrecem acea zi în Strasbourg, însă am decis că lui îmi doresc să-i aloc mai mult de o zi, pentru a-l vedea pe îndelete. Așa că rămâne pe altădată, împreună cu alte câteva sătuce adorabile pe care m-aș bucura să le văd prin Alsacia.

Mă întreb acum dacă o să închei vreodată un articol altfel decât spunând că aș vrea să revin într-o destinație care mi-a plăcut pentru a vedea mai mult sau mai pe îndelete... E greu să epuizezi cu adevărat o destinație dintr-o singură vizită de câteva zile, ceea ce e copleșitor la cât de mare și fascinantă e lumea asta, dar și îmbucurător totodată.