Verona - încă un oraș care m-a cucerit în Italia

Pe lista mea cu locuri pe care îmi doream să le văd în Italia, Verona nu se număra printre primele, nici pe departe. A fost o alegere destul de spontană de a lega în aceeași călătorie Verona și Veneția, dar uneori alegerile mai puțin analizate se dovedesc printre cele mai fericite. Pentru că mi-a plăcut Verona, mi-a plăcut mult.

Nu mă așteptam să fie un orășel atât de colorat și de cochet, habar n-am cum de n-am fost mai receptivă la imagini și informații despre acest oraș, mai ales că am un interes foarte crescut pentru Italia. Poate că a fost totuși mai bine așa, să mă las mai mult surprinsă la fața locului.

Am ajuns în Verona pe seară, cât să luăm foarte puțin pulsul locului, apoi am avut o zi întreagă acolo și încă o parte din următoarea, înainte să pornim spre următorul oraș. Zborul la dus l-am avut spre Milano (Bergamo), iar apoi ne-am întors în București din Veneția, ni s-a părut o combinație foarte reușită astfel.

Știu că multă lume alege să viziteze Verona într-o excursie de o zi din Milano, e cu siguranță și asta o variantă bună, Verona fiind un orășel suficient de mic încât să-l poți savura destul de bine într-o singură zi, dar m-am bucurat la fața locului că am avut la dispoziție puțin mai mult de atât. Era loc de stat și mai mult, împrejurimile fiind și ele foarte ofertante - se poate lega și cu Lacul Garda, de exemplu.

Sfat: De obicei nu sunt fană a acestora, dar în cazul de față recomand Verona Pass în cazul în care vreți să vizitați unele obiective în interior - nu atât de mult pentru economia de bani (posibilă și ea), recomand mai mult pentru a beneficia de skip de line la unele obiective, pentru a economisi timp.

Experiența mea e din primăvară și a fost foarte bine așa, cu temperaturi plăcute de aprilie, cu glicină și maci.

Plimbări pe străzile fermecătoare

Vreau să încep cu asta înainte de orice alt loc văzut pentru că Verona e genul acela de orășel mic și colorat în care cea mai mare bucurie a fost să mă plimb pe străzile lui frumoase, cu clădiri ce-mi atrăgeau atenție prin detalii minunate de pe uși, ferestre sau balcoane, mai ales balcoane. Obiectivele în sine sunt uneori un pretext pentru aceste plimbări.

E chiar păcat să stai cu ochii în telefon pentru a bifa obiectivele, acestea sunt suficient de apropiate încât am putut să memorăm în avans cam pe unde sunt, iar la fața locului mai consultam harta doar din când în când, în rest eram cu ochii la frumusețea din jur și ne lăsam surprinși.

Mai jos o să las și principalele locuri spre care ne-am orientat - cu păreri și imagini personale - dar nu înainte de câteva fotografii de pe străduțe (mai las și la final o tură).

În continuare o să prezint locurile în sens invers față de ordinea în care am ajuns eu să le văd (aproximativ), asta doar pentru că vreau să încep cu locul meu preferat, de unde am pus și prima fotografie din articol.

Ponte Pietra și Castelul San Pietro

Se poate începe plimbarea chiar de aici, însă noi ne-am orientat în așa fel încât am lăsat Castelul San Pietro pentru ultima dimineață în Verona, înainte de a porni spre următorului oraș, dar poate că a fost mai bine așa - am lăsat ce e mai bun la final.

Sunt mai multe locuri de unde se poate vedea Verona de sus și o să mai recomand unele mai jos, însă cuiva care ar merge doar scurt și ar vrea un singur loc pentru panoramă frumoasă i-aș recomanda urcarea la Castelul San Pietro fără să stau pe gânduri. Am avut și bucuria suplimentară de a găsi maci acolo spre final de aprilie și de a prinde un cer superb.

E gratuită urcarea pe jos, dar există și opțiunea de a urca cu funicular. Ni s-a părut mai satisfăcător să mergem pe jos și bine am făcut, nu a fost mare efortul, iar în drum ne-am mai bucurat și de alte puncte de belvedere sau flori frumoase. Sus e și un muzeu de care n-am avut însă timp.

Nu uitați să opriți înainte sau după și la podul de acolo - Ponte Pietra - e unul dintre cele mai frumoase poduri din Verona.

Casa di Giuletta - merită toată nebunia?

Fiind un loc simbolic, fictiv, eu nu stăteam la coada imensă pe care am găsit-o la fața locului nici dacă îmi dădeau ei bani. Am intrat doar pentru că ne-am făcut temele și am ales variantă cu prioritate: cu Verona Pass și rezervare online făcută în prealabil. Pass-ul are accesul inclus, dar trebuie și rezervarea făcută pentru a beneficia de prioritate.

E drăguț "balconul Julietei", sunt câteva detalii frumoase în casă și mi s-a părut interesat că se află în interior patul original folosit în adaptarea din 1968 a lui Franco Zeffirelli la Romeo și Julieta. Cam atât. Nici nu mi-a dat prin cap să stau în curte la coadă pentru statuia Julietei, ca să îi mângâi sânii pentru noroc. N-am putut să nu mă întreb câți oameni știu ce vârstă avea personajul.

Una peste alta, fără stat la cozi a fost drăguț de o oprire turistică, deși probabil că e ultimul loc pe care l-aș recomanda din oraș. Multe dintre balcoanele clădirilor "anonime" din Verona sunt cu mult mai frumoase. Costul e de 10 euro dacă n-aveți pass.

Piazza delle Erbe și Piazza dei Signori

Sunt una lângă alta, ambele fiind micuțe, animate și cu clădiri frumoase de admirat. Să le luăm totuși pe rând:

Piazza delle Erbe e cea în care am ajuns prima oară și am recunoscut imediat punctele de reper principale: Fontana di Madonna, Palazzo Maffei și La Donus Mercatorum. În centrul ei erau și tarabe cu suveniruri și alte lucruri de cumpărat - nu știu dacă are legătură cu faptul că era duminică sau așa e mereu - și asta făcea să pară și mai înghesuit locul.

Nu puteam totuși să nu mă opresc să admir detaliile frumoase ale clădirilor, iar atmosfera era destul de relaxată, în ciuda aglomerației.

Piazza dei Signori are în centru statuia lui Dante, iar aici se află de asemenea câteva palate și Torre dei Lamberti în care am și urcat, o să detaliez imediat. Chiar lângă această piață mai e un obiectiv popular și interesant - Scaliger Tombs - pe care noi l-am găsit însă închis, deși era în timpul programului, așa că am văzut cât s-a putut doar „peste gard”.

Piazza delle Erbe:

Piazza dei Signori:

Scaliger Tombs:

Torre dei Lamberti

A fost singurul obiectiv din Verona pentru care am așteptat la coadă (în jur de o oră), însă nu am regretat decizia, sunt și de aici niște priveliști superbe, e cu totul altă perspectivă față de cea de la castelul mai sus numit. Iar cât timp am avut de așteptat mai făceam cu rândul pentru a admira clădirile din piețele de acolo, așa că a trecut destul de repede și plăcut timpul.

Nu există opțiunea de prioritate, iar motivul pentru care se stă mult la coadă e cel obișnuit la turnuri: se limitează accesul la un anumit număr de oameni aflați în interior. Ceea ce e de dorit, ca să te poți bucura de priveliște în voie, odată ajuns sus.

Se poate urca pe scări sau cu liftul, costul fiind mai mare la opțiunea din urmă și nu duce până sus, spre dezamăgirea multor oameni când au descoperit că tot mai au de urcat pe scări. Eu prefer întotdeauna varianta cu efort, ca să fie satisfacția mai mare la final. A fost și de data asta.

Piazza Bra și Arena di Verona

A fost punctul din care ne-am început și am încheiat plimbarea în prima zi, dar indiferent în ce moment al zilei ai ajunge, e un loc frumos și animat.

În centrul pieței se află Arena Veronei, construită în anul 30 și încă utilizată ca spațiu de concerte, ăsta fiind și motivul pentru care nu am putut să o vizităm în interior - tocmai avusese loc un concert cu o zi înainte și trebuiau demontate toate lucrurile. E și aici valabilă intrarea cu prioritate având Verona Pass, atunci când se poate vizita.

Mi-a părut rău că nu am putut intra în interior, dar am admirat cât am putut de afară și m-am bucurat de atmosfera din piață. M-ar încânta chiar să vin aici special pentru un spectacol de operă, poate chiar o s-o fac vreodată.

Ponte Scaligero și Castelvecchio

La o scurtă plimbare de Piazza Bra ne-a ieșit în cale acest castel-fortăreață și deși nu era printre obiectivele pe care țineam neapărat să le vizitez, am decis să-i dăm o șansă. Accesul pe pod e gratuit, la fel și în curtea castelului, însă pentru a intra în el se plătește. E inclus și în pass.

Mi-a plăcut, a fost o îmbinare între istorie, expoziție de artă, plăcerea de a merge pe zidurile unei vechi fortărețe (ador asta oricând și oriunde) și unele priveliști frumoase de la înălțime. Chiar și podul mi-a plăcut mai mult privit din Castelvecchio decât mergând efectiv pe el. Ne-am dus la final pe pod și n-am zăbovit prea mult, nici n-am făcut poze.

Frânturi de istorie la tot pasul

Ca în marea majoritate a orașelor din Italia, plimbările pe străzi sunt o bucurie, iar frânturile de istorie se găsesc și necăutate. N-am menționat fiecare poartă veche ca obiectiv tocmai pentru că nu cred că Verona e un oraș în care să mergi cu un itinerariu fix, preocupat de următoarea bifă de pe listă. De asemenea, de mâncare nu am zis nimic pentru că era plin de localuri atractive orașul, iar noi n-am dat greș mergând cu ce ne ispitea pe moment.

Tot ce am pus mai sus se poate cuprinde într-o zi, dar se poate întinde pe cât de mult vrea fiecare să savureze de amănunțit. Pe lângă cele menționate, am aflat la fața locului că au și unele muzee puțin populare pentru turiști, dar care m-au intrigat suficient încât a doua oară aș încerca să ajung la câteva dintre ele. Pentru că - la fel ca la orice loc care îmi place - a rămas sentimentul că ar mai merge o a doua vizită pentru aprofundare.