11 cărți citite toamna asta

După o perioadă în care am redus surprinzător de mult numărul poveștilor de ficțiune citite, în toamnă a revenit „pofta” de mai multe romane, însă n-am ignorat complet nici poveștile reale de viață sau cărțile cu utilitate practică, au fost destul de echilibrate alegerile - cu excepția faptului că lipsesc clasicii, dar acolo mi s-a micșorat mult lista.

Ce mi-am mai propus - ca experiment, să zicem - a fost să citesc mai multe e-books decât cărți tipărite și mi-a ieșit, dar concluzia e cea veche: prefer experiența de a ține o carte în mână. Totuși, măcar din când în când, o să încerc să citesc și în formatul ăsta modern pentru că există unele avantaje. Tocmai de aceea, deși pe câteva nu le-am avut fizic, eu o să las link tot către cartea tipărită, dar pe majoritatea le găsiți și de cumpărat ca e-book (sau cu abonament pe Voxa).

Confesiunea, de Jassie Burton

E prima carte a autoarei pe care o citesc, iar după primele pagini m-a dus imediat cu gândul la Kate Morton, probabil pentru că e structurată similar: mister de familie și acțiune care pendulează între două planuri. Însă pe parcurs s-a mai risipit impresia, a avut un stil de abordate diferit.

E un roman cu subiecte dure - abandon, relații toxice, avort etc. - și personajele sunt construite în așa fel încât mi-a venit greu să simpatizez cu vreunul, însă asta mi-a dat totodată sentimentul de o mai mare apropiere cu realitatea și imperfecțiunea umană.

Misterul s-a risipit pentru mine după vreun sfert de carte, am intuit în mare unde va duce povestea, dar tot eram interesată de cum vor reacționa personajele, cum le-a gândit autoarea trăirile și sentimentele. Nu m-a deranjat nici că sunt multe idei progresiste inserate pe parcurs, le-a integrat natural, cel puțin eu așa am simțit. O recomand pentru amalgamul de trăiri și gânduri.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Zece negri mititei, de Agatha Christie

Ce aș putea să mai spun aici? E genial construită și gândită până la cel mai mic detaliu, am devorat-o în timp record și acum mă întreb de ce am amânat atâta timp s-o citesc. E posibil s-o mai găsiți sub numele mai nou de Erau zece - decizie luată din motive evidente, deș mie nu mi se pare că avea conotații rasiste varianta inițială.

A fost una dintre puținele cărți cu crime la care mi-a fost imposibil să intuiesc finalul, suspansul a fost la cote maxime și abia aștept să văd mini-seria realizată în 2015 după acest roman (And Then There Were None), mi-a fost recomandată de mai multe persoane pe Instagram. O să mai las să treacă puțin timpul. Ecranizări există mai multe.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Între două lumi, de Suleika Jaouad

O poveste de viață dură, emoționantă și inspirațională în egală măsură. Lupta cu cancerul nu e un subiect plăcut, dar e realitatea multor oameni, iar realitatea și mai greu de acceptat e că oricine poate ajunge acolo, viața e fragilă și nimic nu e garantat.

Însă povestea ei e totodată plină de speranță, curaj și de poftă de viață, în ciuda greutăților. Știam câte ceva despre ce s-a mai întâmplat cu Suleika în ultimul an, adică după partea din viață povestită în carte, însă asta n-a schimbat cu nimic lecțiile și puterea poveștii.

Călătoria ei de 100 zile mi s-a părut una dintre cele mai speciale călătorii de care am auzit vreodată. Fără profunzimi inventate, ci o experiență cu adevărat specială prin prisma oamenilor vizitați. Veți înțelege citind cartea.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Orizontul răsturnat, de Marc Levy

Văzând titlul într-o librărie m-a lovit nostalgia - acum câțiva ani am citit multe dintre cărțile lui Marc Levy - și am zis să-i dau și ei o șansă, descrierea fiind promițătoare: mi-a stârnit interesul faptul că povestea este conturată în jurul unor studenți la neurologie.

Ca în marea majoritate a cărților lui Levy, totul se învârte în jurul unei povești de dragostea și chiar dacă e previzibilă și plină de clișee, a fost o lectură plăcută și am rămas la final cu întrebări existențiale despre evoluția medicinei din viitor. N-a fost rea, mai ales pentru o carte lejeră, care nu solicită prea mult cititorul. Am apreciat și că și-a făcut temele binișor pe partea de neurologie.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Magia ordinii, de Marie Kondo

Dacă tot am ajuns toamna asta la „faza finală” de triere și reorganizare a lucrurilor, m-am hotărât într-un impuls de moment să citesc și cartea asta celebră, să văd dacă găsesc ceva util în ea. Câte ceva am extras din lectură, însă nu pot spune că rezonez cu ea ca întreg, nu cred în formule bătute în cuie care să se potrivească tuturor. Vă las mai jos câteva idei.

Am fost de acord, dar făceam deja: trierea pe categorii, nu după spațiul în care se află lucrurile; alegerea a ce merită păstrat, nu a ce e de aruncat; fără depozitarea hainelor de extrasezon; fără stocuri în exces; un loc stabilit pentru fiecare obiect.

Ce nu mi-a plăcut: nu m-am dat în vânt după cum e scrisă, mai ales izul de aroganță și m-a scos din minți lejeritatea cu care vorbea de aruncat orice, am vrut să mă opresc după câteva menționări cu aruncatul de cărți (nu faceți asta, dați cărțile altora sau donați la anticariate).

Ce am învățat: modul de aranjare al șosetelor (oroarea vieții mele era sertarul ăla mereu, în sfârșit le mențin ordonate de vreo două luni, fără mari eforturi); alte idei pentru depozitarea și aranjarea lucrurilor, mai ales a hainelor (dar am adaptat). În plus, mi-a folosit puțin ca motivație.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Fiica ceasornicarului, de Kate Morton

Dacă tot mi-a amintit Jassie Burton de stilul lui Kate Morton, m-a apucat cheful să-i mai citesc o carte. Spre deosebire de alte romane ale autoarei, la început acesta m-a impresionat mai puțin. Îmi plăcea cum e scrisă, îmi plăceau anumite paragrafe, mă atingeau frânturi de descrieri, însă a durat mai mult să mă acapareze și să apreciez cu adevărat cartea.

Mi-a plăcut că pornește cu povestea din epoca victoriană și curentele artistice de atunci, că face paralele cu mai multe dintre perioadele următoare - până la secolul curent - având un rol important în roman arta, educația și frumosul. Personajul principal, cel în jurul căruia este țesut tot misterul, nu e un om, e o casă, una dintr-o zonă rurală a Angliei.

În rest, are foarte multe personaje, cu povestea foarte detaliată la fiecare, de mă întrebam de la un punct dacă nu s-a întins exagerat de mult, însă până la final apare treptat legătura dintre ele. Mai există și un spirit ca personaj, lucru care a făcut povestea să se lege mai bine.

Ar putea părea un roman cam plictisitor în primele pagini, însă pe măsură ce înaintează povestea devine tot mai plină de emoții și trăiri, de mister și multe paragrafe care merită notate. Mi s-a părut mult mai complexă decât primele romane ale autoarei, deși nu știu dacă aș spune neapărat că și mai bună.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Sufletul lumii, de Camelia Cavadia

Dând într-o seară peste titlul de față mi-am amintim că am văzut-o recomandată de cineva și mi-am mai adus aminte cum mi-am propus eu ca anul ăsta să citeac mai multe cărți scrise de autori români, ceea ce n-am făcut chiar pe cât de mult intenționam. Așa că aveam toate motivele să-i dau o șansă.

Sunt 12 povestiri scurte, cu acțiunea plasată în România, povești în care realul se îmbină cu fantasticul, care mustesc de viață, așa cum e ea, cu amestecul de bucurii și de tristeți, de bunătate și răutate, de momente emoționante și de altele amuzament. Fiind inserate tipologii, mituri și tradiții pe care toți le știm, e imposibil să nu stârnească nostalgia măcar pe alocuri.

Este "o invidație la redescoperirea frumuseții și a magiei lumii" - după cum spune autoarea. Nu am rezonat cu perspectiva din toate poveștile și totuși mi-a plăcut. Camelia Cavadia are publicate și niște romane, n-am citit momentan niciunul, însă iau în calcul pe viitor.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor E. Frankl

Autorul, fost prizonier la Auschwitz și în alte 5 lagăre de concentrare, psihiatru și ulterior profesor universitar, a împărțit această carte în două părți: în prima povestește din experiența personală viața din anii de prizonierat, explicând sau analizând din perspectivă psihologică, iar în a doua parte e strict psihologie, dar bazându-se pe povestea din prima parte.

Nu înțeleg cum de n-am știut de cartea asta, nici măcar în momentul în care am cumpărat-o neștiind exact despre ce e vorba. Atrasă fiind și de cărți despre Holocaust, dar și de psihologie de câțiva ani, e mai mult decât evident că am fost acaparată, însă cred că e o carte potrivită pentru oricine, nu doar pentru cei interesați de subiectele astea.

Nu sunt la curent cu cât de mult se practică logoterapia în ziua de azi - despre asta e a doua parte a cărții - însă am senzația că teoriile lui au avut o influență în psihoterapie, cu un singur amendament în împărțirea sentimentelor în pozitiv și negativ: nu știu dacă așa a scris sau așa a fost tradusă la noi, dar nu prea mai e acceptată încadrarea sentimentelor astfel.

În rest, abordarea și teoria privind sensul vieții mi-a plăcut și mi-a oferit perspective noi. La nivel personal poate că n-am rezonat cu câte o idee ici-colo și totuși cartea mi s-a părut genială, emoționantă și plină de lecții de viață.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Seria Melania Lupu, de Rodica Ojog-Brașoveanu

Ardeam de nerăbdare să continui seria, așa că după primele trei din vară, acum le-a venit rândul celorlalte, mai exact:

4 - Anonima de miercuri

5 - Dispariția statuii din parc

6 - O toaletă a la Liz Taylor

Nu o să comentez la fiecare în parte, n-are sens să menționez ceva din acțiune, că ar strica suspansul. Ar putea părea acțiunea cam previzibilă, dar impresia e înșelătoare, plus că acaparată fiind de atmosferă, personaje și dialoguri, după ceva timp nici nu mai încercam să dezleg eu misterului, în majoritatea cazurilor era imposibil.

Mi-au plăcut mult personajele bine conturate, că în dialogurile și gândurile acestora se ascund lecții subtile, iar un lucru interesant la care mă face să mă gândesc deliciosul personaj al Melaniei Lupu (și al ei Mirciulică, să nu-l uităm pe faimosul motan) e că lumea interioară - aia din capul nostru - poate să adauge multă bogăție și savoare lumii din exterior.

Sunt multe idei despre viață care ies în evidență pe parcursul cărților și faptul că am rezonat cu ele poate că a contribuit la plăcerea lecturii. Ca un exemplu: n-am cum să nu rezonez cu ideea că vârsta e doar un număr, unii oameni fiind bătrânicioși toată viața, în timp ce alții păstrează un spirit tânăr până la final. Desigur, astea sunt extremele, ideea e că vârsta unui om nu spune totul, iar modul în care se reflectă asta în personaje mi-a plăcut.

M-am simțit puțin tristă când am terminat ultima carte din serie, dar Rodica Ojog-Brașoveanu a mai scris multe alte cărți și intenționez să-i citesc cât mai multe anul viitor - cu siguranță a fost autorul român preferat de anul ăsta și printre autori preferați, în general. Eu am pus link mai sus de unde le-am luat și eu, dar găsiți și pachete avantajoase direct la Editura Nemira.

Link-urile inserate în articol sunt de afiliere - în urma achizițiilor realizate prin accesarea acestora primesc un mic comision. Nu influențează cu nimic prețul de achiziție și recomand doar magazine / librării de la care și eu cumpăr!