Cărți pe care vreau să le recitesc

Având în permanență sute de cărți pe lista de citit, la care adaug alte și alte titluri frecvent, mi-e destul de greu să fac loc și pentru a reciti anumite romane, însă mi-am propus să încep să fac din când în când și asta, fiindcă simt că sunt unele la care n-ar strica și n-ar fi deloc o pierdere de timp, din varii motive: fie consider că le-am citit mult prea devreme și nu le-am înțeles/apreciat cu adevărat, ori mi s-au schimbat mie anumite perspective și cred că le-aș vedea cu alți ochi după niște ani, la care se adaugă și acele cărți atât de frumoase încât ar merita recitite la fiecare câțiva ani.

Intenționam să fac o listă - scurtă, parțială - doar pentru mine, să fie notate cu scopul de a alege la ceva vreme din ele, însă m-am gândit apoi că poate va servi ca inspirație dacă o las aici, cu câteva scurte explicații, pentru a readuce în atenție niște titluri bune și poate să retrezesc interesul pentru un titlu cuiva, cu tot cu pofta pentru a reciti cartea cu pricina.

Am vrut să iau în calcul doar ficțiune de data asta, dar am făcut o excepție cu un titlu, la final. Aș putea face cu altă ocazie și o listă cu cărțile practice pe care le țin la îndemână și le răsfoiesc periodic, fiindcă n-am vrut să mă lungesc prea mult acum.

O să găsiți în continuare link-uri către cărți pe numele acestora, în caz că vă e de folos.

Colecționarul, de John Fowles

A fost prima carte pe care am citit-o de Fowles, ulterior făcând o pasiune pentru scrierile autorului, așa că la lista de recitit aș pune mai multe cărți de-ale lui, însă pentru prima oară m-aș opri tot la aceasta, urmată probabil de Magicianul. Este un roman scurt, cu trăiri interioare foarte intense, dar sunt curioasă cât mă va mai atinge după ce am aflat impresia autorului despre acest roman.

În jurnalele sale publicate sub formă de cărți, pe care i le-am citit acum ceva vreme, Fowles afirma că lumea a dat mult mai multe semnificații și profunzimi poveștii decât ce a gândit el. În realitate, autorul nu ținea prea mult la acest roman și n-a fost în mod special mândru de el, deși - ironic sau nu - cred că s-a bucurat de cel mai mare succes.

Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

În mintea mea a rămas „notat” drept romanul cel mai frumos scris, însă privind în urmă îmi dau seama că poate m-am lăsat atât de fascinată de modul în care a fost scrisă cartea încât e posibil să-mi fi scăpat multe nuanțe și trăiri din povestea în sine. Fiind un roman care mi-a plăcut atât de mult și totodată unul foarte scurt, merită un loc pe lista asta, indiscutabil. Ar putea să fie chiar o idee bună de recitit frecvent.

Marea, Marea, de Iris Murdoch

O poveste fascinantă despre cât de ușor se confundată dragostea cu obsesia și cum aceasta îți întunecă raționamentul, o poveste dură și totodată frumoasă datorită modului în care e descrisă marea, atât de amânunțit încât o simți și o auzi în timpul lecturii, indiferent unde te afli. Îmi amintesc destul de multe detalii din ea, dar cred că m-aș bucura să retrăiesc anumite senzații și să văd totodată dacă o percep la fel și azi.

Demonii, de Dostoievski

Mi-am dat seama dinainte s-o termin că am citit-o puțin prea devreme, poate nici nu i-am oferit suficient timp s-o „diger”, poate pur și simplu n-am avut răbdarea necesară pentru a-i pătrunde înțelesurile, așa că a fost de la început pe listă s-o recitesc cândva, după ce mai trec anii. Nu exclud nici posibilitatea de a nu o înțelege complet nici a doua oară, însă ar merita o încercare într-o zi, măcar să pot trage concluzia că sunt eu prea grea de cap pentru ea.

M-au fascinat majoritatea romanelor autorului și le-aș reciti și pe altele, dintre cele care mi-au plăcut foarte mult de la început.

Dune, de Frank Herber - întreaga serie

Nu o s-o fac foarte curând, sunt totuși 6 cărți destul de lungi, din care pe ultima am citit-o abia anul trecut, însă pun pe listă s-o fac cândva, să cititesc toată seria odată, nu la distanță de alte cărți între ele, cum am făcut-o prima oară. Mi-au plăcut cel mai mult primele trei părți, dar cine știe dacă nu-mi schimb părerea după o recitire legată.

Mândrie și prejudecată, de Jane Austen

Încântătoare lectură și minunat modul în care te poartă într-o cu totul altă lume din trecut, iar povestea de dragoste e captivantă chiar și pentru cineva care nu caută în mod special acest tip de povești. Am rămas mai mult cu amintirea senzațiilor și a atmosferei din acest roman decât cu detaliile poveștii, o reîmprospătare a memoriei, cândva, n-ar strica.

Anna Karenina, de Lev Tolstoi

N-a fost doar prima dintre cărțile lui Tolstoi pe care le-am citit, a fost în general printre primele romane scrise de ruși, așa că nu-i exclus s-o privesc cu alți ochi la câțiva ani distanță de la prima citire. Probabil că o să mai treacă niște ani până să revin asupra ei, dar am vrut să rămână și aici - pe lista asta publică - pentru că e printre romanele mele preferate.

Un an în Provence, de Peter Mayle

Prima oară mi-a plăcut, însă fără să mă impresioneze peste măsură. Dând însă peste ea recent, am picat pe gânduri la frânturile pe care mi le amintesc din poveste și mă gândeam că poate acum aș vedea-o altfel, aș aprecia mai mult modul tihnit de a savura această regiune a Franței, aș avea mai multă răbdare pentru detaliile gastronomice și micile întâmplări ale autorului.

Nu eram tocmai o adeptă a ceea ce numim „slow travel” atunci când am citit-o, ba chiar eram într-o perioadă cu călătorii aproape tip maraton, însă lucrurile s-au mai schimbat și de asta tind să cred că aș vedea altfel povestea acum. Deși am lăsat-o la final, e posibil să fie printre primele recitite, din lista de față.

Nu e o listă completă, mai sunt și alte romane sau alte tipuri de cărți pe care mi-aș dori să le recitesc cândva, dar măcar să mai revin asupra câtorva de aici anul ăsta și apoi poate mai fac și alta.

Link-urile inserate în articol sunt de afiliere - în urma achizițiilor realizate prin accesarea acestora primesc un mic comision. Nu influențează cu nimic prețul de achiziție și recomand doar magazine / librării de la care și eu cumpăr!