Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe
care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar
o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai
mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la
editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.
Mă uitam recent pe Goodreads la cărțile citite anul ăsta și am realizat că am schimbat mult alegerile față de anii anteriori, am experimentat mai mult cu genuri pe care le ocoleam și am dat mai multe șanse cărților de non ficțiune, în special celor din zonele de psihologie și neurologie. Iubesc în continuare romanele, în special cele clasice, însă încerc să nu rămân blocată pe niște genuri. Însă despre asta mai scriu când o să fac o listă de preferate ale anului, deocamdată să vă povestesc despre cărțile citite toamna asta - dintre cele 7 doar 4 sunt de ficțiune, ca dovadă a ce spuneam.
Biblioteca de la Miezul Nopții, de Matt Haig
Pentru o lectură atât de ușor de parcurs și de puțin solicitantă s-a dovedit mai bună decât speram când am început-o. Îndemnul pe care-l oferă - de a face o analiză a deciziilor mici și mari care ne-au schimbat parcursul vieții - mi se pare unul bun și dacă lași imaginația să te pună în pielea personajului principal, care trăiește mai multe vieți posibile în funcție de deciziile luate într-un punct, e cu atât mai interesant rezultatul. Citită la momentul potrivit poate chiar oferă motivația spre niște schimbări - pe mine m-a prins într-un moment de genul ăsta și cred că de asta mi-a plăcut.
E o poveste fantezistă, pe alocuri tristă, pe alocuri amuzantă, finalul mi s-a părut previzibil și clișee sunt din plin, dar e o lectură faină dacă așteptările sunt corecte. Eu am luat-o din start ca pe ceva de relaxare, faptul că mi-a stârnit imaginația și multe gânduri a fost mai mult decât speram. N-am mai citit nimic altceva de Matt Haig și nu pot spune că mă grăbesc s-o fac de acum, dar pe ea mă bucur că am citit-o.
E o poveste fantezistă, pe alocuri tristă, pe alocuri amuzantă, finalul mi s-a părut previzibil și clișee sunt din plin, dar e o lectură faină dacă așteptările sunt corecte. Eu am luat-o din start ca pe ceva de relaxare, faptul că mi-a stârnit imaginația și multe gânduri a fost mai mult decât speram. N-am mai citit nimic altceva de Matt Haig și nu pot spune că mă grăbesc s-o fac de acum, dar pe ea mă bucur că am citit-o.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Atomic Habits, de James Clear
Conținutul cărții e exact despre ce scrie pe copertă - schimbări mici, rezultate remarcabile - autorul prezentând experiențe personale și exemple de povești ale altor oameni, îmbinate cu date din psihologie, neurologie și chiar istorie care îi întăresc afirmațiile. Ideile în sine nu sunt neapărat revelatoare, însă faptul că sunt grupate într-o carte face să se aprindă niște beculețe în cum să aplicăm în crearea sau schimbarea unor obiceiuri niște metode care (în majoritate și cel puțin pentru mine) nu sunt complet noi, dar nu mereu ne dăm seama cum să le accesăm.
Conștientizam pe măsură ce citeam că multe dintre metodele propuse de autor pentru a schimba obiceiuri sunt unele pe care le-am aplicat și eu, fără să le gândesc sau analizez prea mult, atunci când am făcut și apoi susținut niște schimbări - de exemplu în alimentație - și a fost sentimentul ăla de „ahaaa, deci așa aș putea să fac și pentru x lucru care nu-mi reușește”. E o carte interesantă, din care am rămas cu ceva aplicabil, mai ales pe partea de a păstra pe termen lung obiceiurile bune formate. O s-o păstrez la îndemână, poate mai simt nevoia s-o răsfoiesc.
Conștientizam pe măsură ce citeam că multe dintre metodele propuse de autor pentru a schimba obiceiuri sunt unele pe care le-am aplicat și eu, fără să le gândesc sau analizez prea mult, atunci când am făcut și apoi susținut niște schimbări - de exemplu în alimentație - și a fost sentimentul ăla de „ahaaa, deci așa aș putea să fac și pentru x lucru care nu-mi reușește”. E o carte interesantă, din care am rămas cu ceva aplicabil, mai ales pe partea de a păstra pe termen lung obiceiurile bune formate. O s-o păstrez la îndemână, poate mai simt nevoia s-o răsfoiesc.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Acolo unde cântă racii, de Delia Owens
E unul dintre cele mai frumoase romane contemporane citite vreodată, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult și să mă treacă prin atât de multe stări. E inutil să fie încadrată la vreun gen exact, fiind o poveste în care au fost cuprinse atât de multe subiecte - despre singurătate, abuz, rasism, dragoste, comuniune cu natura și multe altele - toate astea având o acțiune cu suspans și pe fundal misterul unei crime cu care începe toată povestea.
N-am să intru în alte detalii pentru că ar trebui să dezvălui prea mult ca să își poată face cineva o idee mai exactă despre acțiune, doar o recomand cu toată încrederea, pentru mine e clar una dintre cărțile preferate de anul ăsta: ceva total neașteptat, poate tocmai pentru că mi se păruse prea lăudată, dar în cazul ăsta toate recenziile favorabile coincid și cu părerea mea.
N-am să intru în alte detalii pentru că ar trebui să dezvălui prea mult ca să își poată face cineva o idee mai exactă despre acțiune, doar o recomand cu toată încrederea, pentru mine e clar una dintre cărțile preferate de anul ăsta: ceva total neașteptat, poate tocmai pentru că mi se păruse prea lăudată, dar în cazul ăsta toate recenziile favorabile coincid și cu părerea mea.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Made in Sweden 2 - Fiii, de Roslund & Thunberg
Nici prima parte nu mi se păruse extraordinară, dar asta deja aproape că a fost o pierdere de timp. Îmi dăduse speranțe pe la început că ar putea să fie măcar un roman cu mai multă acțiune și suspans, ba poate chiar va da mai mult sens celuilalt, însă nu, a fost o acțiune pe alocuri absurdă și o lectură în care am fost mai mult plictisită decât cu sufletul la gură. E singura lectură din toamnă pe care n-o recomand absolut deloc.
Povestea ta a început demult, de Mark Wolynn
Promisiunea asta de pe copertă - Cum să vindeci traumele familiei moștenite - sigur nu mă atrăgea să iau cartea dacă doar o vedeam într-o librărie, însă am mers și cu lectura asta pe recomandarea cuiva. Am trecut de la fascinație la scepticism pe tot parcursul cărții și cam la fel am rămas și ca impresie de final. E gândită ca terapie aplicabilă, cu tot felul de teste pe parcurs în care ești pus să îți notezi gânduri, însă și fără să faci partea asta tot e o carte care vine cu niște informații măcar interesante.
Nu contest că tipul de terapie pe care îl practică autorul poate da niște rezultate foarte bune în cabinet, însă dintr-o carte cred că e cam dificilă partea cu vindecarea, chiar și admițând posibilitatea de a avea nu doar traume proprii (cum are cam toată lumea), dar și unele traume moștenite - e însă o posibilitate la care nu strică să reflectăm măcar puțin, iar poveștile din cabinet pe care le relatează sunt fascinante. Nu mă simt în măsură să am un verdict aici.
Nu contest că tipul de terapie pe care îl practică autorul poate da niște rezultate foarte bune în cabinet, însă dintr-o carte cred că e cam dificilă partea cu vindecarea, chiar și admițând posibilitatea de a avea nu doar traume proprii (cum are cam toată lumea), dar și unele traume moștenite - e însă o posibilitate la care nu strică să reflectăm măcar puțin, iar poveștile din cabinet pe care le relatează sunt fascinante. Nu mă simt în măsură să am un verdict aici.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Când corpul spune NU, de Gabor Mate
Am avut și în cazul ei un anumit grad de scepticism, mult mai mic decât la anterioara, deși nu e o idee nouă faptul că stresul contribuie la apariția multor boli, dar cred că am instinctiv scepticismul ăsta când vine vorba de cărți ce țin de medicină. Toate ideile sunt însă argumentate prin studii și exemple de pacienți pe care i-a avut, iar când vorbește de stres autorul nu se referă doar la cel pe care îl conștientizăm, ci și la stresul fiziologic rezultat din suprimarea emoțiilor și traumelor din copilărie.
Mie mi-a oferit unele perspective noi asupra relației dintre minte și corp, dar mi-a întărit și convingeri: faptul că încurajarea asta absurdă de a fi mereu pozitivi nu e doar ceva nerealist, dar e și periculos pentru sănătate, că echilibrul și armonia sunt esențiale, la fel ca în multe alte aspecte ale vieții, cum mediul în care trăim joacă un rol foarte important și în sănătatea fizică, plus multe altele, astea sunt doar câteva exemple aleatorii. Mi s-a părut o carte bună, nu neapărat plină de informații complet noi, dar pentru mine a venit cu completări, confirmări și perspective noi, adăugate la ce mai învățasem pe capitolul ăsta din cărți ale altor neurologi și psihologi.
Mie mi-a oferit unele perspective noi asupra relației dintre minte și corp, dar mi-a întărit și convingeri: faptul că încurajarea asta absurdă de a fi mereu pozitivi nu e doar ceva nerealist, dar e și periculos pentru sănătate, că echilibrul și armonia sunt esențiale, la fel ca în multe alte aspecte ale vieții, cum mediul în care trăim joacă un rol foarte important și în sănătatea fizică, plus multe altele, astea sunt doar câteva exemple aleatorii. Mi s-a părut o carte bună, nu neapărat plină de informații complet noi, dar pentru mine a venit cu completări, confirmări și perspective noi, adăugate la ce mai învățasem pe capitolul ăsta din cărți ale altor neurologi și psihologi.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Hanul lui Manuc, de Simona Antonescu
Închei cu un alt roman care va intra fără discuții pe lista preferatelor de anul acesta și care era de mult timp pe lista mea de dorințe, așa că acum mă întreb de ce l-am amânat atât. Mi-a întrecut așteptările cu scriitura frumoasă și complexitatea acțiunii, cu modul în care prind viață personajele și evenimentele, cu împletirea excelentă între istorie și ficțiune, cu povești de dragoste și război, presărat cu tradiții care s-au pierdut de mult sau azi s-au transformat în cu totul altceva - ce și cum se sărbătorea la 1 mai, de exemplu. E doar o constatare, nu un regret neapărat.
De la început m-a dus într-un mod greu de explicat cu gândul la Tolstoi, poate și pentru că acțiunea e plasată în aceeași perioadă ca Război și pace (pe la 1800), chiar dacă nu și în același spațiu, însă nu e doar asta, chiar și modul în care e scrisă aduce cumva cu Tolstoi, cel puțin așa am avut eu sentimentul. Acțiunea este plasata în cea mai pare parte în România - sau mai corect spus Țara Românească - și se întrepătrunde cu bucăți de acțiune în (actualele) Turcia și Bulgaria. Am citit-o și savurat-o încet, fără grabă, e genul acela de lectură.
De la început m-a dus într-un mod greu de explicat cu gândul la Tolstoi, poate și pentru că acțiunea e plasată în aceeași perioadă ca Război și pace (pe la 1800), chiar dacă nu și în același spațiu, însă nu e doar asta, chiar și modul în care e scrisă aduce cumva cu Tolstoi, cel puțin așa am avut eu sentimentul. Acțiunea este plasata în cea mai pare parte în România - sau mai corect spus Țara Românească - și se întrepătrunde cu bucăți de acțiune în (actualele) Turcia și Bulgaria. Am citit-o și savurat-o încet, fără grabă, e genul acela de lectură.
>>Cel mai bun preț găsit aici<<
Recitind ce am scris la fiecare constat cu ușurință că a fost cu succes toamna asta (și) pe partea de lecturi: nu cantitativ, consider că am citit chiar puțin, ci calitativ - prin asta înțelegând alegeri inspirate pentru mine la momentul ăsta.
Ați citit vreuna dintre ele? Ce cărți interesante ați citit toamna asta?
biblioteca de la miezul noptii am citit-o si eu si mi-a placut mult. cat despre made in sweden 2... da, cam coincid parerile noastre
RăspundețiȘtergereMă bucur că avem păreri similare în privința celor două.
Ștergere