Lecturile lunii - Martie 2021

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Am întârziat cam mult pentru că n-am avut prea mare spor nici la citit și nici la scris în ultima săptămână, însă încerc să-mi revin cu ambele activități. Despre lecturi am început anul ăsta să scriu vreo două vorbe „la cald” și pe Instagram, unde pun și pasaje din cărți pe care le consider interesante chiar și scoase din context, dar încerc să separ informația și să nu fiu repetitivă pentru cine mă urmărește în ambele părți. Am ținut să precizez și asta, acum hai să vă zic mai pe larg ce mi-a plăcut și ce nu prea, din ce am citit în martie, că am din ambele categorii...

Ereticii Dunei, de Frank Herbert

 

După ce am avut parte de o mică dezamăgire cu volumul anterior din serie am revenit la simțămintele bune de la început, fiindcă am găsit în Ereticii Dunei o poveste la fel de fascinantă și captivantă ca în primele părți, ba chiar a dat mai mult sens volumului din urmă. Am simțit nevoia să salvez mai multe citate interesante - despre dragoste, melancolie sau idei despre cât de searbădă ar fi viața dacă ne-am cunoaște viitorul. Am zis și o repet de fiecare dată - e mai mult decât un SF.

Acțiunea avansează în timp foarte mult și totuși sunt păstrate legături strânse față de Dune (prima parte). Fiind o serie nu vreau să spun prea multe despre desfășurarea acțiunii, dar trebuie să spun că m-a surprins că am găsit integrate în povestea asta niște detalii sexuale fanteziste, pare că Frank Herbert a dat frâu imaginației și pe subiectul ăsta - fără să fie nimic vulgar, ba chiar mi s-a părut comic pe alocuri. Cu greu am rezistat tentației de a începe imediat următoarea parte, dar mai amân intenționat.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Poate ar fi bine să discuți cu cineva, de Lori Gottlieb

 

E o carte cu povești de viață emoționante, mai mult sau mai puțin triste, privite din perspectiva de psihoterapeut - autoarea a schimbat numele și a adăugat o doză de ficțiune pentru a nu dezvălui identitatea pacienților, pe lângă faptul că le-a cerut acordul, desigur. Nu știu în ce măsură a schimbat realitatea, însă câteva povești și idei m-au atins foarte tare și cred că o să revin cu gândul la ele periodic. Ce mi s-a părut și mai interesant a fost faptul că autoarea a relatat multe bucăți din propria viață, încercările, neliniștile și schimbările prin care a trecut, inclusiv problemele care au determinat-o să apeleze la rândul ei la un terapeut.

Spre deosebire de faimoasa carte a lui Irvin Yalom - Minciuni pe canapea - față de care am văzut-o comparată, asta mi se pare mai amatoresc scrisă, dar mult mai reală și personală. Mie mi-a plăcut mai mult, m-a mișcat mai tare și mi se pare că arată mai clar cum funcționează terapia. Cel mai mult aș avea de criticat nenumăratele greșeli de tipar, dar pentru asta nu autoarea e vinovată.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Eseu despre luciditate, de Jose Saramago

 

Îmi place cum scrie Saramago, iar una dintre cele mai marcante cărți pe care le-am citit vreodată e scrisă de el: Eseu despre orbire. M-am tot gândit de-a lungul anilor la ea, dar mai cu seama de la începutul pandemiei, fiindcă în acea poveste ni se arată cum pierderea unor libertăți și abilități scoate ce-i mai urât din oameni - descris foarte pe scurt. O recomand pe aceea în continuare, însă față de asta nu știu ce să zic, am sentimente amestecate. De pe la jumătatea cărții povestea e legată de cea din cartea mai înainte amintită, însă parcă n-a fost tocmai ce speram.

Povestea debutează cu niște acțiuni bizare ale oamenilor privind alegerile locale, rămâne în zona politică, dar parcă îi lipsește substanța, parcă e neterminată cu acel final. Are niște idei bune, a fost interesantă într-un mod ciudat și e posibil să n-o fi apreciat eu suficient pentru că aveam așteptări greșite la început. De menționat că Saramago are un stil mai bizar de a scrie, cu dialogurile integrate în paragrafe.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Femeia cu buchet de flori și alte povestiri, de Mo Yan

 

Nu m-a prins deloc, am continuat să mai citesc printre altele câte o povestire mai mult din încăpățânare, dar poate și cu sperața că următoarea poveste o să-mi pară mai interesantă. Eu nu prea am rezonat cu autorii chinezi în general, pe cât de mult îmi plac și mă fascinează japonezii, pe atât de puțin gust stilul chinezilor, așa că poate e doar la mine problema. M-au acaparat totuși vreo două povestiri - cât de cât - dar aș minți să spună că m-au impresionat peste măsură stilul poetic, întrepătrunderea elementelor de mitologie și tradiție populară, plus ce alte descrieri atractive mai sunt pe copertă.

Mai am un roman de Mo Yan, era un autor pe care-mi doream de mult timp să-l citesc și sigur îi mai dau o șansă, dar nu cred că o s-o fac prea curând, nu prea am tragere. Dacă ați avut o experiență mai bună cu autorul aștept niște impresii și sugestii, poate nici n-am început tocmai cu cea mai bună opțiune.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Ați citit vreuna dintre cărți? Voi ce lecturi interesante ați avut luna trecută?