Lecturile lunii - Ianuarie 2021

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Mă simt nevoită să vă avertizez de la început că dacă sunteți în căutarea unor lecturi drăguțe care să vă înveselească cu siguranță nu veți găsi asta printre lecturile mele din luna ianuarie. Pe lângă cele patru titluri de mai jos am mai citit destul de mult în paralel din Război și pace de Tolstoi și am găsit în acel roman mai multă veselie decât în poveștile următoare - cine a citit-o sau măcar a citit mult din autorii ruși poate înțelege unde bat. Însă 3 din 4 le recomand cu toată încrederea, două povești reale și una de ficțiune, vedeți din paragrafele următoare care și cum.

Viața după Auschwitz, de Eva Schloss

 

Eva e unul dintre puținii supraviețuitori de la Auschwitz, era doar o copilă pe atunci și e de la sine înțeles că a trecut prin multe clipe groaznice. Povestea vieții ei din cartea asta a fost scrisă târziu, la bătrânețe, iar ceea ce a motivat-o a fost implicarea ei în povestea Annei Frank - mama ei s-a recăsătorit după război cu tatăl Annei, iar Eva a avut și ea un rol în promovarea jurnalului, a muzeului și a tuturor expozițiilor privind faimosul jurnal. Așa a ajuns în cele din urmă să-și spună public propria poveste și apoi s-o scrie.

Ce mi-a oferit perspective noi și m-a mișcat a fost povestea de după eliberare. Viața ei și a familiei ca fugari din Viena în Belgia și în Olanda, apoi viața în lagăr... sunt și ele copleșitoare, dar similare pentru mulți evrei și despre asta am mai citit, însă viața de după a fost mult mai diferită pentru fiecare supraviețuitor al Holocaustului, cel puțin din ce am mai apucat eu să citesc. Eva a povestit destul de mult despre greutatea cu care și-a reclădit o viață și cum s-a luptat cu trecutul sumbru. O recomand, mă mir că nu se bucură de mai multă popularitate.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Minciuni pe canapea, de Irvin Yalom

 

Aveam salvată într-un wishlist cartea asta de câțiva ani, dar printre atâtea dorințe nu și-a găsit niciodată locul, așa că m-am bucurat când am primit-o cadou de sărbători și am intrat destul de rapid în ea. Deși n-a fost tocmai ce mă așteptam eu mi s-a părut în final destul de interesantă, poate tocmai pentru că e scrisă de un psihoterapeut - iar povestea e cu și despre psihanaliză. E ficțiune, chiar cu niște legături forțate, nu prea am simpatizat vreun personaj - nici dintre psihoterapeuți, nici dintre pacienți - și totuși am aflat lucruri interesante și mi-a dat de gândit în mai multe privințe.

A acoperit o arie destul de largă de probleme ce pot fi tratate prin psihoterapie - anxietăți, depresie, vicii, posesivitate etc - și mi-a plăcut că a pus mult accentul pe relația dintre pacient și terapeut, cu exemple aflate la poluri opuse, scoțând în evidență probleme pe care le au chiar terapeuții. E singura carte dintre cele de față la care am și râs, totuși. Pentru cineva interesat de subiect e de luat în calcul.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Moartea demonului, de Anne Holt

 

E o carte pe care am luat-o din impuls, părea un thriller palpitant din descriere, însă în final mie mi s-a părut slăbuță tare, cu un final care m-a făcut să-mi dau ochii peste cap - în încercarea de a surprinde am senzația că autoarea a uitat niște amănunte, ca să nu mai zic că dă senzația că în poliția din Norvegia sunt numai incompetenți. În mod evident acțiunea se învârte în jurul unei crime și încearcă pe parcurs să ducă pe mai multe piste - tipic pentru genul ăsta, iar cu mine i-a ieșit doar până la un punct. M-a prins oarecum acțiunea, fără să mă dea totuși pe spate nici pe parcurs și cu atât mai puțin cu finalul.

Am văzut abia când m-am pus s-o citesc că mai sunt două părți înaintea acesteia, legătura dintre ele fiind polițista Hanne Wilhelmsen, din câte mi-am dat seama. Pot fi luate și separat fără probleme, nu cred că am pierdut nimic și nici nu ard de curiozitate să le iau pe cele din urmă.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi

 

Cartea asta m-a răvășit cu totul, e o poveste incredibilă de viață, o viață prea scurtă. Paul Kalanithi era un neurochirurg de succes, mai avea cam un an din rezidențiat, își făcea munca cu dedicare, obținuse premii și avea deja oferte ca profesor, cu laborator de cercetare și o viață înainte cu multe aspirații atunci când a aflat că are cancer de plămâni cu metastaze. Avea doar 36 ani. Ca medic a știut de la început că tot ce poate spera în situația lui medicală e să își mai prelungească viața, dar că boala nu poate să fie învinsă.

A înfruntat situația cu demnitate și seninătate, a continuat să opereze atât cât a mai putut, a scris la cartea asta pe care n-a apucat s-o mai publice (s-a ocupat soția lui după moartea acestuia) și a încercat să se bucure de cât timp mai are de persoanele cele mai apropiate. În carte și-a descris în linii mari parcursul ca medic, cu frânturi de povești ale pacienților săi și apoi povestea lui ca pacient. N-am „dezvăluit” nimic cu ce am scris, nu e ficțiune ca să fie vorba de vreun suspans, e o lecție de viață - de fapt chiar mai multe. E genul de carte la care o să mă reîntorc cu gândul uneori, sunt sigură.

>>Cel mai bun preț găsit aici<<

Ați citit vreuna dintre cărți? Voi ce lecturi interesante ați avut pe începutul ăsta de an?