Dorințe multe | Raft cu amintiri - Octombrie 2020

Multe dorințe pentru anul 2020 au rămas pe lista de așteptare, cu speranța că o să vină o perioadă mai bună și pentru ele, iar asta bănuiesc că simte multă lume. Încerc totuși ca din micile dorințe de moment să satisfac cât mai mult, fiincă ce azi pare o banalitate accesibilă oricând, mâine poate să devină ceva după care să tânjesc. Pare să fie în firea omului să prețuiască ceva abia atunci când pierde acel ceva, iar dacă nici măcar anul ăsta nu conștientizăm asta, nu știu când...

Ce mi-am imaginat eu despre anul încă în curs - și din care a mai rămas atât de puțin - n-are mare legătură cu ce a fost în realitate, iar când spun asta mă refer și la toată situația cauzată de pandemie, dar și la unele chestii din viața personală. Însă m-am adaptat cum am putut mai bine și încerc să fac asta în continuare, iar când îmi vine să urlu pentru că nu mai am libertatea de a călătorii unde vreau îmi reamintesc că prin primăvară nici în parc nu puteam să mai ies, cu atât mai puțin în vreo excursie.

 

Mi-am dorit să mă bucur și anul ăsta de culorile superbe de toamnă din Herestrău, locul meu preferat toamna din București și mi-am satisfăcut dorința asta într-o zi caldă de pe început de octombrie. Încă nu erau intens colorați foarte mulți dintre pomi, dar am găsit câțiva superbi și m-am bucurat de plimbare în soarele călduț de octombrie.

Mi-am dorit ghete cu șireturi, oarecum tip bocanci cu toc, până la urmă mi-au picat ochii pe un model mai finuț și i-am luat, abia aștept să profit mai mult de ei. Zic asta aici pentru că i-am încălțat pentru prima oară chiar la acea plimbare, ca să-i testez la mers mai mult și au trecut testul. Nu mai are importanță că am ales o alăturare cam nefericită între blugi albi și ghete negre.

 

Îmi doream să-l mai scoatem la măcar o plimbare mai lungă pe Max cât încă se mai poate și am reușit să-l ducem la un loc drag din copilărie (de prin Giurgiu), unde ne-am putut bucura în voie de plimbare. Dorința mea de anul ăsta de a-l învăța cu drumurile cu mașina și exploratul locurilor noi fără să mai fie ca băgat în priză aproape că e și ea satisfăcută, nu mai e așa sălbatic bietul câine. La plimbările prin împrejurimile casei e chiar ascultător și treptat cred că o să-l putem lua și-n excursii cu noi - e o banalitate pentru alții, dar credeți-mă că e un câine destul de dificil.

 

Îmi doream să văd și anul ăsta Dunărea măcar puțin, îmi doream și să trec o graniță și să mai aud o limbă „străină” în jur, chiar și doar pentru câteva ore... și am găsit o rezolvare fără stres în sensul ăsta. Nu-mi vine să cred cât de mult timp a trecut de la ultima călătorie în afara țării, una în adevăratul sens al cuvântului (Puglia, Italia în ianuarie), dar deși acum tânjesc după ceva mai lung și mai departe am savurat la maxim și acea ieșire de o zi în Bulgaria.

Asta se încadrează și mai bine la „nu lăsa pe mâine ce poți face azi” fiindcă tocmai citeam aseară că de azi (3.11.2020) se intră în carantină și la sosirea din Bulgaria, excepție doar dacă e vorba de un tranzit. Nu știu cât o să dureaze treaba asta, dar e exemplificarea perfectă la ce spuneam - o banalitate de ieșire până în Ruse nu mai e accesibilă azi.

 

Mi-am dorit de când am fost prima oară în centrul orașului Ruse (să tot fie 3 ani sau mai bine) să mai revin într-o zi, fiindcă atunci am fost doar pe fugă, dar când variantele sunt foarte multe ajungem să amânăm lucrurile prea ușor accesibile. Nu e vreun oraș fabulos, într-adevăr, dar sunt câteva construcții faine pe acolo, localuri cu mâncare bună și-mi place că are un spațiu pietonal destul de vast. O să mai vorbesc despre el și împrejurimi când o să pun în practică un articol cu idei de locuri de văzut prin apropierea Bucureștiului. A, da, am refăcut poza asta de la fântână în „variantă 2020” (de mască zic).

 

Îmi doream de la început de septembrie să ajung într-un Jumbo, voiam câteva chestii, dar am tot amânat fiindcă mă gândeam că e aglomerat cu părinți și copii care au de luat rechizite. Mare mi-a fost surpriza să văd că deja erau o grămadă de chestii de Crăciun în magazin, mi-a amintit cât de mult ne apropiem de finalul anului. Mi-am luat și pentru mine câteva prostioare pe care o să vi le arăt într-un alt articol, dar și acel ham pentru Max tot de acolo e luat (și pare super bun, a fost și ieftin).

Mi-era poftă de Pizza Hut și mi-am satisfăcut pofta, mi-era (iar) poftă de halloumi de la Gyros Tthessalonikis (sunt mai multe prin București și e mai bun halloumi decât cel din magazin) și mi-am satisfăcut și pofta/dorința asta, am profitat să stăm și la terasă dacă tot era liber și cald. Fără regrete, că mănânc destul de sănătos acasă. Poze n-am mai făcut, vă arăt un suc cică grecesc, nu l-am gustat niciodată în Grecia, dar nu pierdusem prea mult.

 

Cine mi-a citit povestea din septembrie știe deja că-mi doresc aparat de făcut gofre, am primit câteva recomandări de aparat cu mai multe plăci, dar cum pe cel de la Lidl nu l-am găsit... încă n-am apucat să iau nici altul, sper luna asta să mă decid la unul. În schimb mi-am dorit gofră cu înghețată când am văzut un stand în Ruse și a fost o mică aventură să satisfac dorința asta - n-aveam cash din moneda lor la noi, acolo n-aveau plată cu card, hai să căutăm aparat, stai că mi-am uitat pin-ul - din astea. Dar am fost fericită ca un copil în final.

M-am gândit să vă arăt și laptele vegetal cu aromă de vanilie de la Alpro, pentru ciocolată caldă prefer altele și aleg variante fără zahăr, dar ocazional mai consum și din ăsta mai puțin sănătos (dar demențial de bun) împreună cu mix de cereale, semințe și fructe uscate (la Kaufland le-am găsit pe astea și sunt super bune).

 

Îmi doream de mult să ajung pe Domeniul Știrbey, dar mi-am amintit de el abia când făceam lista cu acele locuri din împrejurimile capitalei, despre care ziceam și mai sus. Am mai fost de două ori în Buftea, n-am putut intra pe domeniu din diverse motive, însă acum a fost cu noroc. Am fost chiar în ultima zi din octombrie, a plouat, dar tot ne-am bucurat de ieșirea asta scurtă, în care i-am luat și pe părinții mei cu noi. Clădirea asta mi s-a părut cea mai frumoasă, dar și palatul în sine e fain, restaurantul foarte ok, iar parcul plăcut pentru o plimbare.

 

Dorințele mele privind călătoriile sunt multe și în marea lor majoritate inaccesibile acum sau cu prea multe riscuri (de a rămâne pe acolo, de a ni se anula tot etc) ca să-mi doresc bătaia asta de cap acum, dar încerc să rămân cât mai optimistă pentru viitor și țin toate acele dorințe vii. Între timp mă holbez la toate avioanele de pe cer, mă mai perind pe ici-colo, citesc și visez, admir poze și visez, mai savurez ceva bun și visez...

Simplul fapt că avem dorințe pentru viitor e un lucru de care ar trebui să ne bucurăm, mie nu mi se pare nimic mai trist decât perspectiva de a nu mai dori nimic de la viață.

Pentru voi cum a fost luna octombrie? Ce dorințe mici sau mari v-ați satisfăcut?