Experiența mea cu acidul salicilic după 5 ani

În ultimii ani au început să fie tot mai populare în produsele de îngrijire a pielii ingrediente active precum niacinamide sau peptide, care-mi plac și mie mult și pe care le găsim în tot mai multe produse, dar și unele chiar și mai noi ca bakuchiolul sau acidul tranexamic. Industria asta e într-o continuă dezvoltare și asta e minunat, sunt și eu curioasă de beneficiile oricărei noutăți, dar asta nu înseamnă că renunț la ce știu deja că funcționează excelent pentru tenul meu. Unul dintre ingredientele care nu-mi lipsesc de 5-6 ani din rutina de îngrijire a pielii e acidul salicilic și de aceea vreau să-l readuc în atenție prin acest articol.

Prima oară am descoperit acidul salicilic în urmă cu mai mulți ani, dar abia în urmă cu aproape 6 ani l-am încercat într-o concentrație mai „serioasă” (2% BHA), mai exact în produsul Paula's Choice Skin Perfecting 2% BHA Liquid, despre care am scris pentru prima oară aici. Între timp am încercat și alte variante, dar recent am revenit la acesta și așa mi-a venit ideea acestui articol, fiindcă acidul salicilic rămâne unul dintre ingredientele mele preferate.

 

Ce îmi place toamna

M-am surprins singură constatând spre final de vară că așteptam cu mare entuziasm toamna, cred că e primul an în care mi-a stârnit atâta bucurie sezonul ăsta, dar într-un an atât de bizar ca 2020 asta măcar e o ciudățenie care îmi prinde bine. Până acum câțiva ani mă deprimau ploaia și zilele întunecate, nu sunt preferatele mele nici acum, însă găsesc părți bune și în asta. Probabil că toleranța mea tot mai scăzută la căldură a produs schimbarea asta majoră, la care s-a adăugat și faptul că am căutat în ultimii ani să văd părțile bune din fiecare sezon, în loc să mă tot vait de vreme...

Tocmai pentru că nu mi-a plăcut dintotdeauna toamna, ba chiar din contră, mi-am zis să adun la un loc lucrurile - activități sau mici plăceri - care m-au făcut s-o dau din ură în iubire cu acest anotimp. Câteva din lista de mai jos se aplică și pentru iarnă.

Lecturile lunii - Septembrie 2020

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Se pare că acest început de toamnă m-a găsit cu chef de povești cu mistere și suspans, toate cărțile alese au avut asta în comun, deși în rest sunt subiecte și stiluri foarte diferite. De obicei cărțile de tipul ăsta le citesc printre altele mai profunde / complexe, dar mai am și perioade cu pofte atipice, important e că am avut un mult mai mare spor la citit decât în lunile de vară. Ce mai au pentru mine în comun toate cele cinci cărți din septembrie e că îmi erau deja cunoscuți toți autorii și că niciuna nu mi-a displăcut.

 

Poftă de viață | Raft cu amintiri - Septembrie 2020

De obicei stau puțin să mă gândesc la cum aș putea să rezum o lună într-un titlu scurt, însă de data asta a venit de la sine, fiindcă fix așa m-am simțit în ultimele săptămâni - cu poftă de viață, energie și chef de a face o mulțime de lucruri. Sunt și după o perioadă de câteva luni în care am tot tras de mine și poate de asta mi s-a părut că am avut o energie extraordinară, iar de fapt am fost doar într-o stare obișnuită (fizic și psihic), însă cert e că acum apreciez și mai mult starea asta „normală”.

 

Nu mi-am revenit din senin din acea stare fizică proastă despre care povesteam lunile trecute, am descoperit că problema principală era un tratament de care sunt legată pe viață, dar pe care îl luam într-o doză prea mare. Nu intru acum în amănunte, povestea operației de tiroidă de acum 12 ani și tot ce a urmat poate își va găsi vreodată locul într-un articol, însă nu acum. Azi intenția e să vă transmit din energia mea și poate să vă tentez cu idei de activități sau de mici plăceri pentru începutul ăsta de toamnă...