Gânduri la 27 ani | Raft cu amintiri - August 2020

M-am tot gândit la ce s-a întâmplat în viața mea în anul ce s-a scurs între 26 și 27 ani, primul gând a fost că l-aș șterge cu buretele, dar asta ar însemna să renunț la prea multe momente frumoase, așa că nici dacă aș avea posibilitatea asta știu sigur că nu m-aș îndura s-o fac. Nu am visat niciodată la viața altcuiva, îmi prețuiesc prea mult amintirile și știu că și alea neplăcute au avut o contribuție bună în tot ce a urmat, chiar dacă pe moment m-a copleșit o durere fizică sau de altă natură. O viață mai lipsită de probleme nu înseamnă oricum fericire garantată.

Luna august a fost și ea cu suișuri și coborâșuri, m-am entuziasmat uneori și m-am enervat alte ori, pe la doctori încă mă perind până o să dau de cap tuturor problemelor, dar îmi fac și cât mai des timp de tot ce îmi place și contează pentru mine. Așa ciudată cum a fost vara asta - din motive personale, dar și din cauza pandemiei - am scos din ea ce e mai bun și ce m-a interesat mai mult. Iar august mi-a lăsat cele mai multe amintiri frumoase, chiar dacă pentru prima oară în viața mea mă bucur că vine toamna pentru că abia aștept unele lucruri.

Mi-am petrecut și anul ăsta ziua de naștere într-o (mini) vacanță, de la începutul anului aveam un plan mai special pentru ocazia asta, dar pentru că situația actuală n-a fost favorabilă am renunțat la acea idee fără regrete și am ales în schimb să mergem prin Hunedoara. E o zonă pe care de mult timp amânam s-o vizităm pe îndelete, iar acum a fost ocazia perfectă, i-am alocat 4 zile și am fost în toate locurile în care-mi doream cel mai mult să ajung.

O să scriu un articol separat despre Hunedoara cât de curând, așa că nu insist prea mult în articolul de față. Profit să vă arăt și o poză din drum, din Târgu Jiu, unde nu reușisem să mai ajungem până acum și am zis să nu ratăm ocazia - Coloana Infinitului mi-a plăcut cel mai mult.

În alți ani aș fi fost nemulțumită de faptul că a plouat de ziua mea și următoarea zi de asemenea, însă de data asta mi-am dorit atât de mult să fie cât mai răcoare, sătulă fiind de zilele caniculare, încât chiar m-am bucurat de ploaie. Poate că dacă aveam parte de soare scoteam mai multe poze frumoase, dar n-o să-mi pese vreodată mai mult de niște poze și aprecieri în social media decât de propria experiență, iar vacanța asta a fost foarte faină exact așa cum a fost.

Până la excursia de ziua mea am mai explorat și Bucureștiul și am început cu Delta Văcărești, unde ne-am bucurat de răcoarea de la apus, de plimbare și liniște. Zona e cam neîngrijită, dar asta oferă și avantajul de a nu se înghesui prea mulți oameni nici măcar în weekend. O să mai ieșim acolo la plimbare pe viitor, nu știu oricum de ce n-o făcusem până acum.

Am continuat cu un muzeu foarte interesant pentru pasionații de călătorii și hărți, pe care mă țineam de câțiva ani să-l vizitez - Muzeul Național al Hărților și Cărții vechi (Str Londra). Aș fi luat acasă multe dintre acele hărți, să le studiez cu zilele, dar m-am mulțumit și să le admir doar așa... mai scurt. Mă așteptam să găsesc și vreo expoziție cu cărți vechi după nume, dar m-am consolat cu faptul că sunt acolo mult mai multe încăperi și hărți decât îmi imaginam eu.

Mi-am propus ca toamna asta să (re)vizitez mai des muzee interesante din București, e o activitate ideală și pentru zilele ploioase, de care nu știu de ce n-aș profita mai des.

O expoziție simpatică am găsit și în mall, n-aș compara-o cu experiența dintr-un muzeu, dar mi-a trezit amintiri și chiar m-a apucat puțin nostalgia, m-au trimis cu gândul la copilărie în special calculatorul și combina muzicală pe care vi le arăt aici. Tehnologia evoluează și noi odată cu ea, dar e păcat să dăm cu piciorul la orice vine din trecut, iar acum gândul îmi zboară la cărți, în special acele cărți mai vechi, scrise în secolele trecute. E fascinant să trăiești puțin în altă epocă, chiar și doar prin imaginația unei persoane, păcat că prea puțini oameni mai fac asta azi. Hai că am deviat...

Vara asta am căutat să privesc partea mai colorată a orașului (gri) în care trăiesc și ce mod mai bun decât a merge în căutarea unor picturi murale frumoase? Vă mai arătasem și altele la care am fost în iulie parcă, iar luna trecută am profitat când am ajuns prin Floreasca să caut pictura asta ce colorează și înfrumusețează o clădire altfel urâtă tare - se află pe Str Banu Antonache, Nr 52.

Micile plăceri nu lipsesc din nicio zi, iar cea mai recentă obsesie pe care am făcut-o sunt smochinele, am primit unele proaspăt culese de vecini și mi s-au părut demențiale, ce încercasem eu în trecut nu erau la fel de bune și de asta nici nu m-au interesat. O să le mai dau o șansă și celor din magazine cândva.

 

Cafeaua rămâne una dintre marile mele plăceri zilnice, nici nu știu de ce am încercat într-o perioadă să renunț la ea. Ce încerc însă acum e să o beau în varianta cea mai sănătoasă, adică fără zahăr. Mai am până acolo, dar fac progrese, am tot scăzut cantitatea de zahăr pe care o pun.

Pe finalul verii am făcut primele planuri pentru toamna pe care o aștept cu entuziasm, deja am făcut pe final de august și primele mici cumpărături pentru sezonul rece și chiar dacă iubesc fustele și bluzele drăguțe de vară... chiar abia aștept zilele răcoroase. E incredibil cât de drastic se pot schimba preferințele unui om, nu-mi imaginam acum câțiva ani că o să-mi placă vreodată toamna, dar și eu sunt într-o continuă schimbare în multe sensuri.

Alături de micile cumpărături am pus și un paragraf dintr-o carte citită luna trecută care mi-a plăcut mult și care se potrivește perfect pe articolul de azi. Dacă citiți de pe telefon va trebui să o măriți. Despre acea carte și altele o să vă povestesc în articolul viitor, n-am citit eu mult nici în august, dar am citit niște cărți foarte interesante. La seriale nu m-am mai uitat de prin primăvară, iar singurul film văzut în august e o animație simpatică cu ștrumfi (una dintre ele).

 

Pentru voi cum a fost luna august? Dar vara asta în general?

Vă doresc o toamnă cât mai frumoasă!