10 locuri interesante din Hunedoara

În fiecare an îmi setez de la început câteva repere privind destinațiile în care îmi doresc cel mai mult să ajung, însă din cauza pandemiei s-au dat aproape complet peste cap ideile mele pentru 2020. Totuși, măcar planurile pentru România au rămas în picioare, iar Hunedoara era în fruntea listei - de câțiva ani aveam în cap să petrecem câteva zile în Țara Hațegului, să vizităm mai multe prin județul Hunedoara, iar anul ăsta i-a venit rândul, deși tot au mai rămas locuri de văzut cu altă ocazie, dar cele mai mari dorințe au fost satisfăcute. Unele dintre aceste locuri sunt ceva mai puțin cunoscute, așa că m-am gândit să pun la un loc ce am văzut prin județul Hunedoara.

 

Am petrecut prin zonă 4 zile, într-o perioadă ploioasă din august, în prima zi am mai oprit prin Horezu și Târgu Jiu, iar în rest ne-am perindat prin locurile pe care o să le prezint în continuare, „baza” noastră fiind în orașul Hațeg - de data asta am preferat să avem un singur loc de cazare, iar Hațeg a părut cea mai bună opțiune ca distanță față de toate locurile, în plus am avut multe opțiuni de cazare de unde să alegem.

Nu are rost să încerc să fac un top al acestor locuri, nici nu cred că aș putea, așa că o să le prezint strict în ordinea în care am ajuns la ele, cu scurte impresii personale.

Cheile Băniței

Sunt chiar în drum spre Hațeg venind prin Defileul Jiului și special pentru ele am ales la dus drumul prin Târgu Jiu (în loc de Sibiu). Mi s-au părut spectaculoase și ne-am distrat parcurgându-le. Se merge prin apă, la început e micuță, însă crește pe parcurs și spre capăt îmi ajungea apa până la pantaloni. Care erau scurți, foarte scurți. Eu din ce citisem aveam impresia greșită că e mică apa, poate așa și e în alte perioade, însă pentru noi bocancii impermeabili s-au dovedit inutili.

 

Cu tot cu bocancii uzi mi-au plăcut foarte mult cheile cu acele stânci frumos curbate și apa călduță prin care ne-am „bălăcit”, în plus ne-am bucurat liniștiți de loc, nu ne-am intersectat decât cu câțiva oameni (am fost în cursul săptămânii). Aproape de Cheile Băniței se află alt obiectiv interesant - Peștera Bolii. Din păcate programul era doar până la ora 16:00, iar noi am ajuns mai târziu, așa că a rămas pe altă dată - un bun pretext să revedem și cheile.

Castelul Huniazilor / Corvinilor

E greu să-mi exprim amestecul de sentimente pe care mi l-a lăsat întreaga experiență de la acest castel. Contrucția e splendidă, istoria lui foarte interesantă și astea sunt deja suficiente motive ca să-l recomand, dar ceea ce se întâmplă în jurul lui nu m-a încântat deloc - în față e un mare bâlci, în apropierea lui sunt ridicate construcții moderne care n-au ce căuta acolo, iar de pe pod pot fi admirate dedesubt gunoaiele care plutesc alene pe apă. Nici organizarea din interior n-aș aplauda-o și cu toate astea mă bucur că l-am văzut. Măcar pentru ce a fost cândva...

 

I Giardini di Zoe

O frântură de Italia se găsește în Banpotoc, foarte aproape de Deva, o grădină superbă realizată de un italian. Mi-a plăcut atât de mult încât nu-mi venea să mai plec de acolo. A scos diva din mine locul ăsta, iar fotografiile au fost un bun pretext s-o luăm la pas de mai multe ori. Aflasem de grădina asta de anul trecut și am pus-o imediat pe listă, între timp pare că a devenit destul de faimoasă, însă în acea zi ploioasă de miercuri am avut-o în unele momente doar pentru noi. Părea că e în plan să o mai extindă, însă a fost suficient și atât ca să mă cucerească și să-mi retrezească dorul de Italia.

Cetatea Devei

A fost plăcută plimbarea prin cetate, priveliștile sunt drăguțe, amenajările cu podețe și scări sunt peste tot, am găsit chiar și toalete curate în interior, numai informațiile cu privire la istoria locului lipsesc cu desăvârșire. S-au întâmplat suficient de multe acolo de când a fost construită și până la explozia magaziei cu praf de pușcă care a distrus-o într-o mare parte (13 august 1849), chiar nu mă așteptam să nu existe nici măcar un panou cu informații. Ah, da, cu excepția celor care anunță că sunt vipere prin zonă.

 

Nu se plătește bilet de intrare, sentimentul că suntem de capul nostru a fost plăcut, iar cetatea e suficient de mare încât am reușit să ne și rătăcim puțin. Am petrecut ceva vreme în ea fără să știu când a zburat timpului.

Sarmizegetusa Regia

Fiind pasionată de istorie și ruine, de-a lungul anilor am tot vizitat vestigii antice din mai multe țări, de fiecare dată m-au fascinat aceste locuri, așa că mă surprinde și pe mine că tocmai cetățile dacice le-am amânat atâția ani. N-aș putea găsi vreun motiv anume. Oricum, o zi întreagă din această excursie am dedicat-o vizitării pe îndelete a celor mai importante ruine din zonă și am început cu capitala statului dac - Sarmisegetusa Regia.

 

Mi-a plăcut locul ăsta mult mai mult decât mă așteptam, în parte datorită gândului la vechimea acelor ruine, dar și datorită amplasării în mijlocul naturii și a senzației de mister amplificată de ploaie și ceață. A fost o experiență în sine, una dintre cele mai faine din excursia asta.

Cetatea dacică Costești - Cetățuie

În Munții Orăștiei sunt șase cetăți dacice (cu tot cu Sarmizegetusa Regia), toate incluse în Patrimoniul cultural UNESCO, iar la fața locului am decis ca măcar încă una să mai vedem. În Costești sunt două - Cetățuie și Bildaru - noi ne-am oprit doar la prima. Am făcut o plimbare plăcută și mi s-a părut un loc interesant de văzut, chiar dacă n-avea cum să-mi mai trezească fascinația pe care am simțit-o în capitala dacilor. E un loc pe care l-aș recomanda doar pasionaților de istorie.

Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Era musai să vedem și ce a construit aici Traian după cucerire sau, mai bine zis, ce a mai rămas de văzut. Spre marea mea surprindere se găsesc azi acolo destul de multe vestigii, multe doar bucăți din ce a fost cândva și totuși încă se pot observa detaliile superbe ale construcțiilor, tipice romane, care mă fascinează atât de mult chiar și după ce le-am tot văzut în diverse alte locuri. Sarmizegetusa Ulpia Traiana se află foarte aproape de Hațeg și la vreo 40 km distanță de Sarmizegetusa Regia.

Hațeg - dinozauri și zimbri

Dinozaurii pitici erau unul dintre lucrurile care-mi veneau instant în minte când mă gândeam la Țara Hațegului, însă din păcate Geoparcul Dinozaurilor era închis și n-am reușit să aflăm nici motivul, nici dacă e stabilită vreo dată pentru redeschidere. La o căutare rapidă încă apare ca fiind temporar închis și în prezent (toamna 2020). Presupun că e fain de vizitat când se poate, e chiar în orașul Hațeg.

Foarte promovată e și Rezervația de Zimbri din Hațeg, așa că am zis să n-o ratăm, mai ales că nu era departe de locul în care am fost cazați. Deși a fost drăguț să revăd zimbri, nu știu cât se poate numi rezervație treaba aia, spațiul în care se află cele câteva animale e destul de restrâns, iar numărul zimbrilor e cu mult mai mic oricum decât în alte locații din țară. Rezervația de Zimbri Neagra (lângă Târgoviște) e mult mai impresionantă și se poate numi cu adevărat rezervație.

Băile romane Germisara

Ultimele opriri prin Hunedoara, din drumul spre casă (prin Sibiu) au fost niște obiective foarte interesante din Geoagiu-Băi, o stațiune altfel urâțică și prăfuită în prezent, dar care are o istorie și niște locuri pentru care merită măcar o scurtă oprire. Primul loc la care ne-am oprit nu prea e pus în valoare, nu e semnalizat și nu pare să se îngrijească cineva de el, deși e un loc istoric superb.

Minunăția de mai jos se află undeva aproape de ștrandul cu ape termale, pe niște străduțe din apropiere, iar noi l-am găsit mai mult la ghici, având în minte pozele văzute de acolo. Pentru a ajunge jos am coborât prin niște spărturi, iar partea bună la lipsa de promovare și faptul că nu e ceva amenajat e că au mai apărut doar o mână de oameni cât timp am explorat noi locul. Partea proastă e că nu-i împiedică nimeni pe unii să facă ce au chef pe acolo, inclusiv să scrijelească nume.

Cascada Clocota

Tot în Geoagiu-Băi se află și această cascadă splendidă, către ea există niște semne, iar de unde am lăsat mașina am ajuns imediat pe jos. Nu știu cum e posibil să fie atât de puțin cunoscută, fiindcă mie mi s-a părut mai impresionantă decât alte cascade din țară cu mult mai celebre. M-am bucurat că am încheiat perindarea prin Hunedoara cu descoperirea asta. În rest las fotografiile să vorbească:

 

Bonus: Un semn din Geoagiu-Băi cu „Grota haiducilor” aflat aproape de locul în care am parcat ne-a stârnit curiozitatea și ne-am dus și până la această grotă să vedem ce-i cu ea. Nu e mai nimic de văzut la grota propriu zisă, e doar un loc simbolic cu un panou informativ alături, dar la începutul potecii care ducea spre ea prin pădure am găsit câteva statui romane frumoase. Am zis să menționez în final și asta ca să știți ce e acolo în caz că ajungeți în stațiunea asta.

Mai sunt și alte locuri interesante prin Hunedoara, precum unele biserici (Densuș fiind probabil cea mai importantă din punct de vedere istoric), dar și multe locuri naturale pe care merită cu siguranță să le vedem cu altă ocazie. Nu știu dacă are rost să mai pomenesc de Parcul Natural Retezat, fiindcă acei munți superbi necesită câteva zile doar pentru ei.

Chiar dacă mai e loc de dezvoltare, măcar drumurile sunt bune și am avut mai rar ocazia să văd gunoi pe jos. Biletele de intrare au prețuri modeste (10-15 lei), exceptând Castelul Huniazilor, ba chiar o parte dintre locurile astea pot fi văzute gratuit. La mâncare am rămas de asemenea surprinsă peste tot pe unde am fost de prețurile mici și ospătarii drăguți.

Ați fost în Hunedoara? Ce alte locuri ați recomanda?