Libertate | Raftul cu amintiri - Mai 2020

S-a vorbit în ultimele luni despre libertate mai mult decât de obicei, am strecurat și eu pe undeva ideea că modul în care ne-a fost îngrădită libertatea e normal să ne afecteze atât în practică, dar și psihologic, iar ceea ce mi-a lipsit mie cel mai mult a fost libertatea de deplasare și de a merge în natură, fiindcă niciunde nu mă simt mai liberă decât în mijlocul naturii. Cât timp trăim într-o societate oricum nu suntem complet liberi și încă reușește să mă surprindă în mod neplăcut cum mulți oameni nu pricep că libertatea proprie (inclusiv aia de exprimare) se termină acolo unde începe libertatea celuilalt.

E ciudat cum pandemia asta m-a făcut să realizez că eu deja practicam foarte des distanțarea socială fără să-mi fie impusă, în afară de câte un concert, party sau alte evenimente de tipul ăsta... chiar nu văd de ce ai considera înghesuiala o distracție în sine. N-am priceput niciodată de ce caută oamenii locurile aglomerate chiar și în natură sau de ce consideră mai distractiv să stea pe o plajă plină de necunoscuți lipiți unul de altul decât să aibă un colț de plajă doar pentru ei, unde să fie liberi și nestingheriți să se plimbe sau să se joace în valuri.

E liber fiecare să își petreacă timpul și vacanțele unde poftește, dar poate dacă oamenii s-ar apropia mai mult de natură la modul real n-ar mai exista atât de multe mizerii - la propriu și la figurat - pe lumea asta. Sunt multe de spus despre lipsa de respect a oamenilor față de semeni, de natură și animale, dar mă opresc de data asta, hai să vorbim și despre lucruri mai frumoase...

Abia așteptam să merg într-o drumeție pe munte și deși prognoza meteo nu era tocmai favorabilă pentru ziua în care ne-am planificat ieșirea în Munții Ciucaș... i-am dat totuși înainte. Ploaia și ceața au și ele farmecul lor, ce ne-a făcut să scurtăm traseul față de ce aveam în cap când am pornit a fost grindina, începuse să dea cu prea multe pietre, așa că am considerat că e cazul să facem cale întoarsă. Nu era cazul să ne forțăm norocul, a fost oricum o drumeție faină și atât cât a fost. O să mai revenim în Ciucaș vara asta, pentru un traseu mai lung.

Am zis-o de multe ori și o s-o fac cu orice ocazie... din punctul meu de vedere nu avem nimic mai frumos în țară decât munții, mai ales acele cărări ceva mai puțin bătute, unde oamenii needucați n-au apucat să ajungă și să lase urme.

Prima ieșire din București am făcut-o însă în Dobrogea, în căutare de maci, cățărări și valuri totodată. Câte puțin din toate... Am scris despre acea excursie aici și din ce am văzut la alții încă mai găsiți macii la mare și zilele astea. Mă gândeam în acea dimineață, când abia pornisem la drum, că de mulți ani n-am mai avut o pauză de peste 3 luni fără să ies din oraș deloc și știu că pentru mulți nu e nimic deosebit în asta, dar când călătoriile devin parte din viață și ceva pentru care renunți la multe altele... e firesc să te macine dorul.

Asta mă duce la gândul că n-ar trebui să ne trăim viața tot amânând dorințe și plăceri, tot așteptând până e prea târziu... că tare fragilă e viața, am simțit-o de multe ori pe propria piele, nu doar acum.

În afară de cele două excursii de o zi în natură, în locuri pustii, m-am abținut de la ieșiri care nu erau neapărat necesare, tocmai din motivul expus la început - nu îmi e dragă aglomerația deloc, așa că încerc să iau lucrurile mai ușor. Am început totuși să ies „în lume” mai des pentru ce e necesar, precum o vizită la veterinar cu Max, pentru vaccin, iar mâine cred că repetăm plimbarea, pentru niște răni la lăbuțe pe care nu știm cum și le-a făcut (aleargă foaaarte tare, de agitat ce e, asta e singura posibilă explicație). N-o să fie deloc încântat, pe cât e de curajos în rest, pe atât e de fricos la medic.

Nu știu cum pot trăi oamenii ignorând animalele, fără să simtă măcar puțin din bucuria lor simplă și din dragostea pură. Poate și asta i-ar face mai toleranți pe oameni, dacă s-ar opri din alergat după bani și validări măcar ocazional, cât să dea o mângâiere unui animal de pe stradă.

Nu-mi place să stau prea mult în bucătărie și n-am făcut-o nici cât am petrecut mai mult timp decât de obicei acasă, așa că cel mai complicat lucru pe care l-am meșterit luna trecută a fost o pizza... și nici nu cred că mai fac iar prea curând. În rest încerc să încropesc lucruri cât mai gustoase, sănătoase și ușor de făcut, de acum cred că salatele o să devină baza. Am mâncat și foarte multe fructe, în special multe cireșe, de care nu eram așa entuziasmată de obicei, dar parcă anul ăsta au fost mai bune. Abia aștept să apară vișinele, preferatele mele. Mici plăceri...

Mi-am reorganizat într-o zi toate hainele, în așa fel încât să stea mai lejer, unele erau prea înghesuite... n-am reușit eu să fac mari minuni, dar parcă e ceva mai bine acum. Îmi place să fac asta periodic pe categorii, să am și o privire de ansamblu asupra lucrurilor pe care le am, să văd ce-mi lipsește și ce am prea mult. Cu siguranță nu-mi lipsesc hainele cu imprimeu floral, preferatele mele - la poză doar asta am pus și nu sunt toate.

Singurul magazin fizic în care am ajuns, în afară de cele alimentare și farmacii, a fost Decathlon, n-am bifat tot ce aveam în minte, dar măcar am găsit un polar fain, frontale care ne trebuiau musai și chiar o pereche de pantofi sport cum căutam de mult. Le găsiți și online - aici.

N-am fost în cea mai bună stare fizică posibilă luna trecută, dar am început deja cu niște controale medicale pe începutul ăsta de vară și o să continui, să văd ce minuni mai descopăr. Nu-mi doresc decât energie mai multă pentru săptămânile viitoare, am destul de multe planuri, dar o să încerc să-mi las și zile mai puțin agitate. Oricum, pe făcut cât mai multă mișcare rămân setată în continuare.

Apropo de agitație, mă bucur că stresul de a termina la timp articolul de pe 1 iunie - Alberobello, Italia - loc de basm pentru orice vârstă - n-a fost în zadar, a fost foarte accesat și am primit multe comentarii faine (în privat, pe grupuri etc), măcar am stârnit amintiri frumoase multora, dacă de folos practic deocamdată nu știu cât poate să fie vorba.

Pentru voi cum a fost luna mai? Cam cum priviți libertatea de orice fel?