Călătoriile mele din 2019

Privind și analizând tot ce s-a întâmplat în viața mea în 2019 îmi dau seama că în balanța cu bune și frumoase atârnă cel mai mult momentele și experiențele din călătorii, iar asta îmi întărește convingerea că e zona în care vreau să investesc cele mai multe resurse și-n viitor, pentru că în momentele grele de care n-am fost deloc scutită în anul ce a trecut nu mi-au ridicat moralul nici hainele sau cosmeticele dosite prin toate rafturile și sertarele, nici vreun alt lucru material, în schimb gândul la locuri și trăiri trecute sau viitoare mi-au schimbat de fiecare dată starea.

Ce vreau să spun prin paragraful anterior e că vă încurajez să faceți cât mai des ceea ce vă place, ceea ce dă un sens vieții. Atât cu mesajele motivaționalo-lacrimogene. Revenind la călătoriile de anul trecut... cred că cel mai potrivit le-aș putea încadra la „una am gândit, alta a ieșit”, în sensul că de cele mai multe ori am plecat de la o idee și am ajuns la cu totul alte locuri și activități în cele din urmă, dar n-am avut motive să regret rezultatul final, de fapt îmi dau seama că îmi place o oarecare spontaneitate în zona asta.

Oricât de spontane au fost însă unele destinații, m-am ținut totuși de un fel de scop stabilit de la începutul anului - să mergem cel mai mult spre natură, indiferent în ce direcție, că spre munte sau mare, cu plimbări sau drumeții, pe aproape sau mai departe. Cred că a fost și anul în care am fost cel mai mult în drumeții, unele foarte scurte, altele ceva mai lungi, iar cu asta aș vrea să continui și anul ăsta, e ceva pe care vreau să mă focusez de câțiva ani, cred că în 2019 mi-a ieșit cel mai bine, până acum.

Multe momente de bucurie mi-au adus și întâlnirile cu diverse animale în mediul lor natural (includ aici păsări sau reptile), câteva planificate, majoritatea neprevăzute - multe vulpi, o bufniță, o pisică sălbatică, zimbri, țestoase de uscat, câțiva șerpișori, păsări flamingo, pelicani și prea multe alte păsări de prin deltă ca să le numesc pe toate. Sunt momente mărunte, nu la fel de interesante ca o expediție în savană, de pildă, dar care pe mine mă entuziasmează și care contează infinit mai mult decât niște statistici în cifre de număr de țări, km parcurși etc. Pentru mine alea sunt maxim curiozități.

Sinaia pentru puțină zăpadă

Privind zilele astea prin online la ce aglomerație a fost pe Valea Prahovei în primele zile ale anului, văzând cum au făcut oamenii câte 6-7 ore din București până în Sinaia... îmi dau seama că noi am avut noroc chior când pe 2 ianuarie anul trecut ne-am trezit că avem chef de o fugă până la munte pentru puțină zăpadă. În vreo 3 ore am ajuns, ne-am făcut pofta de peisaje de iarnă, am prins un apus de soare fain, am mâncat ceva și ne-am întors acasă liniștiți.

Cipru în ianuarie

Am abandonat înghețul de acasă - și ce îngheț, cum n-am văzut toată viața - pentru vremea primăvăratică din Cipru, prima destinație aleasă într-un moment în care în cap aveam o cu totul altă direcție, însă ce alegere inspirată a fost... Poate tocmai pentru că n-am plecat cu așteptări prea mari ne-a plăcut în final foarte mult insulița asta și am rămas cu o grămadă de amintiri de acolo, plus dorința de a reveni cândva.

Nu susțin că e cea mai spectaculoasă sau ofertantă țară sau insulă, nici pe departe, dar ne-am simțit tare bine, multe locuri le-am găsit mai frumoase decât păreau din poze, câteva le-am mai avut și doar pentru noi, am prins vreme perfectă pentru umblat și-n plus infrastructura e bună și mâncarea delicioasă. Am scris deja mai multe despre întreaga experiență și locurile mele favorite, găsiți acolo mai multe detalii.

>>> Cipru în extrasezon & 5 locuri preferate din Cipru

Sibiu și împrejurimi

Îmi era dor de Sibiu și în primul weekend de primăvară am fost pentru o plimbare, iar cu ocazia asta am profitat să mai vedem câte ceva din apropiere ce nu apucasem cu alte ocazii. Prima oprire am făcut-o la Castelul de Lut din Valea Zânelor, un loc simpatic pentru câteva poze, chiar arată de poveste, iar dintr-un turn se văd frumos Munții Făgăraș în zare. Mă așteptam să fie mai liber la început de martie, dar era foarte multă lume, în rest am găsit ce mă așteptam să fie - un loc de petrecut vreo oră și cam atât.

Am mai fost apoi și la Palatul Brukenthal din Avrig, pe care am fost dezamăgită să-l văd într-o stare de degradare atât de avansată, nu-mi dădusem seama de starea în care se află din ce poze am mai văzut de pe acolo. Clădirea e foarte frumoasă, grădina de asemenea, dar...

Zimbri & brândușe

Am pornit de la dorința de a vedea brândușe, dar parcă voiam și zimbri cât încă nu era vegetație în pădure, așa că le-am îmbinat pe amândouă în aceeași excursie de pe final de martie. Am fost mai întâi la Rezervația Neaga din Bucșani (în apropiere de Târgoviște) ca să vedem fioroasele animale, iar când nu e vegetație sunt șansele cele mai mari să se adune acolo unde primesc mâncare (în jur de 10-11 dimineața). Erau foarte-foarte mulți, e ideal de vizitat pe început de primăvară. Drumul e foarte prost, nu recomand pe/după ploaie decât cu 4x4.

Pentru brândușe am fost la Cabana Voina, aflată în apropiere de Barajul Râușor, unde știam că sunt pajiști foarte multe, dar mi-a întrecut imaginația ce era acolo - covoare întregi de purpuriu. Le-am văzut dintr-o plimbare lejeră, n-am făcut vreo drumeție pentru ele. Tot de prin zonă l-am cules de pe drum pe cuțu Max, un suvenir blănos și neastâmpărat.

Vestul Bulgariei

Păstrăm în continuare tradiția de a pleca pe undeva de Paște, inițial am avut niște tentative de a planifica altceva, dar nu prea era perioada potrivită și ne-am reorientat către o parte a Bulgariei unde oricum îmi doream să ajungem anul ăsta, locurile care mă interesau cel mai mult fiind Belogradchik și Munții Rila - nu sunt tocmai apropiate, primul e la nord-vest, celălalt mai spre sud, așa că a fost numai bine pentru un road trip în care să cuprindem mai multe obiective din zonă.

Cireașa de pe tort a fost drumeția în Munții Rila, unde pe final de aprilie ne-am bucurat iar de brândușe, dar și de zăpadă și peisaje superbe, vrem să mai revenim și vara. Însă mi-a plăcut foarte mult și peisajul de la Belogradchik, mă bucur că am văzut Peștera Măgura înainte de a fi vandalizată, Sofia n-a mai părut un oraș chiar așa de urâțel ca prima oară când am fost în treacăt, Mănăstirea Rila e interesantă, iar Stobski Piramidi a fost un loc frumos descoperit întâmplător.

>>> Primăvara în Munții Rila - Cele 7 lacuri & restul în Vestul Bulgariei - 5 locuri frumoase de văzut

Jumătate de zi în Pitești

Am trecut prin și pe lângă orașul ăsta de multe ori și mereu mă întrebam dacă e și altceva de văzut pe acolo în afară de închisoare. Anul trecut am ajuns pentru o vizită scurtă, în care am luat la pas partea pietonală din centru și am fost surprinsă de câte clădiri faine sunt, multe declarate Monument Istoric. Întâmplător am fost chiar când erau Zilele Municipiului, așa că am dat o raită pe la tarabe, tot ce m-a tentat a fost o înghețată de casă. Mi-a mai plăcut și Pădurea Trivale, ne-am plimbat spre seară prin partea transformată în parc, am găsit pe acolo și un local cu mâncare bună. Mi-am satisfăcut curiozitatea și cu Piteștiul...

Weekend la mare, Bulgaria

A fost singura reîntâlnire de anul trecut cu Marea Neagră și nici măcar n-am intrat prea mult în mare, pe 1-2 iunie încă era foarte rece, în schimb am (re)vizitat câteva locuri drăguțe. De data asta n-am fost plecați doar în cuplu, așa cum obișnuim, iar ideea nu ne-a aparținut, dar cum nu mai fusesem de vreo 3 ani în partea de litoral a Bulgariei am acceptat ideea. Am fost cazați în Nisipurile de Aur, o stațiune care nu mi-a plăcut, în schimb mi-au plăcut din zonă Pădurea de Piatră și Cetatea Ovech. Am revăzut și grădina din Balcic, a fost plăcut să mă plimb din nou pe acolo și am fost puțin și-n Varna - de acolo e plaja de mai jos.

3 zile în Județul Tulcea

Am vrut să petrecem acel weekend prelungit în alte locuri din țară, dar varianta asta a fost cea mai bună pentru a evita aglomerația. Chiar a fost liber peste tot, de la drum până la locurile prin care ne-am plimbat - prima zi am vizitat Cetatea Histria și Cetatea Enisala, iar seara am petrecut-o în Tulcea (în oraș), a doua zi am făcut o plimbare prin Delta Dunării și spre seară ne-am mutat la cazarea de la poalele Munților Măcin, unde în ultima zi am făcut drumeția către Vf Țuțuiatul și-am mai descoperit rămășițele unei cetăți înainte să o pornim spre casă. Bag de seama că e singura excursie din România de anul trecut despre care am apucat să scriu mai detaliat...

>>> 3 zile în Tulcea - deltă, munte și istorie

Lavandă în Țipărești, Prahova

Atât am mai căutat lanurile de lavandă prin alte țări, în perioade nepotrivite, încât atunci când am aflat că avem la mai puțin de 100 km de București o grădină cu lavandă deschisă publicului (se plătea intrare) am zis că nu ratez ocazia să-mi fac și eu poza aia de divă. N-am avut însă nici rochiță galbenă, nici coșuleț, așa că am improvizat cu sărituri și învârteli pentru niște poze simpatice. E un câmp mare, mirosea minunat, așa că mi-am făcut puțin nebunia, până (poate) o să bifezi și lavanda de Provence.

Ca să nu zicem că am bătut drumul ăsta doar pentru niște lavandă, am făcut un drum și până la Palatul „Micul Trianon” din Florești, din care au mai rămas însă doar niște ruine - știam asta când am pornit într-acolo, dar tot m-a întristat să-l văd într-o asemenea stare...

Canionul 7 scări

De mult timp îl tot amânam, probabil fiindcă știam că e popular și aglomerat, însă am „riscat” și am mers într-o zi de weekend până la urmă. Mi-a plăcut canionul ca peisaj și pentru puțină adrenalină, drumeția până la el e plăcută și ușurică, păcat doar că sunt permise atv-urile alea, chiar nu visam să inhalez niște noxe în timp ce mă plimb prin pădure... O idee în plus pentre viitori vizitatori - toate plăcuțele alea privind încălțămintea adecvată, cu talpă antiderapantă, nu sunt puse din greșeală sau în glumă. Zic și eu.

Clasic de Bucegi - Crucea Caraiman

Nu știu cum reușim să ajungem pe Platoul Bucegi numai în zile cu ceață, dar de data asta a fost așa de multă încât aproape mergeam pe pipăite în aproapirea crucii. A fost totuși o drumeție plăcută, am reușit să admirăm și peisajul cât de cât, am fost și urmăriți de o haită de câini care-și abandonaseră oile ca să vină după noi - erau inofensivi, deși nu prea păreau, a fost amuzant cum se speriau alți oameni de ei și ne priveau nemulțumiți, crezând probabil că sunt cu noi. Am făcut traseul clasic, pornind de la Piatra Arsă, cu trecere pe la Băbuțe și Sfinx.

Vf. Moldoveanu prin Valea Rea

Traseul ăsta m-a încântat cu peisaje fabuloase, dar mi-a și reamintit că sunt momente în care cel mai bine e să renunți... Nu-mi place să las lucruri neterminate, iar pe munte am atins mereu ținta propusă, ăsta a fost primul traseu pe care nu l-am terminat și asta nu pentru că ne depășea ca dificultate, ci pentru că am pornit pe traseu mult prea târziu și în apropiere de Vf. Viștea Mare (știu, de acolo eram deja foarte aproape) ne-am dat seama că nu mai e prea mult până se întunecă. N-am vrut să facem toată coborârea noaptea, frontale nu aveam, să rămânem la refugiu nu era o opțiune, așa că mă consolez cu faptul că avem motiv să repetăm traseul anul ăsta.

Grecia - Albania - Macedonia

În fiecare an mi-am petrecut ziua de naștere umblând pe câte undeva, dar fiind născută în august am preferat să mă rezum la plecări scurte pe aproape, eventual în locuri mai puțin turistice. Anul trecut mi s-a pus totuși pata pe un road trip prin Balcani pe care să-l facem în mijloc de august, aveam inițial în minte alte locuri, alte țări, dar în cele din urmă am ales Albania, cu scurte opriri prin Grecia și Macedonia. Nu știu de ce mi-am imaginat că pe acolo nu e atât de aglomerat... dar a fost, așa că mi-am învățat lecția, în august nu mai merg spre nicio mare. Oricum, am luat lucrurile așa cum au fost și ne-am adaptat.

Am început cu Meteora în Grecia, un loc pe care-mi doream de câțiva ani să-l vizitez și acum a fost ocazia perfectă, fiind oarecum în drum. Mi-a plăcut foarte mult pentru peisajele superbe, i-am dedicat „la cald” și un articol cu informații practice și o prezentare mai mult vizuală...

>>> Meteora, Grecia - multe poze, puține cuvinte

Cea mai mare parte din vacanță am petrecut-o însă în Albania, îmbinând puțină bălăceală pe diverse plaje frumoase cu locuri de vizitat, trecând de la o stațiunea la alta, de la Marea Ionică la Marea Adriatică. Ne-am mai bucurat și de mâncare bună, de câte un apus de soare superb și am încercat să facem haz de necaz când ne-am lovit de diverse probleme - măcar am rămas cu o grămadă de amintiri. Am încercat să „înghesui” cât mai multe dintre descrieri, impresii și peripeții într-un singur articol, e cam multă informație adunată într-un loc poate, dar pentru cine e interesat:

 >>> Albania - impresii, traseu și recomandări

Pentru Macedonia de Nord am lăsat prea puțin timp la final, am fost cazați în Ohrid, orășelul de pe lacul cu același nume, care mi-a plăcut tare-tare mult. Ne-am bucurat de atmosfera agitată, dar plăcută, găsită pe seară, a doua zi am luat la pas cât mai mult din partea istorică, unde am găsit clădiri frumoase, străduțe înguste și priveliști superbe. Asta așa... foarte pe scurt. În drum spre casă ne-am oprit puțin și la Canionul Matka, era de stat mai mult acolo, dar n-aveam nici timp și nici echipament corespunzător. Am căscat puțin ochii și a rămas de văzut mai mult cu altă ocazie - oricum vreau să vizitez și capitala, iar canionul e foarte aproape de Skopje.

Toamna în Bucegi - Valea Mălăiești

După călătoria mai sus numită s-a ales praful de orice plan, am avut vreo două luni în care nici nu s-a pus problema să pot pleca măcar undeva pe aproape. După operația făcută de urgență am stat mult la pat și n-am avut ce să fac decât să mă consolez cu amitiri trecute, vagi planuri viitoare și cât mai multă lectură.

Cum m-am simțit mai bine am vrut pe munte, eram dornică să mă bucur de peisajul de toamnă și de mai multă mișcare. Am făcut drumeția spre Cabana Mălăiești, din valea cu același nume, pornind traseul de la Cabana Diham (în apropiere de Predeal). Peisajele sunt fantastice pe final de octombrie, mai ales când și vremea e frumoasă, iar traseul e relativ ușor, dar depinde și de condiția fizică. Mai există și alte trasee spre aceeași vale, unul mai lung și puțin mai periculos e cel cu pornire de la Gura-Diham.

Cu asta am încheiat cu orice fel de călătorii/excursii/drumeții pe 2019... m-am concentrat pe alte aspecte în ultimele două luni ale anului și am încercat să înlătur orice regret că n-am mai ajuns într-un loc sau altul, ori pentru simplul fapt că ultimele luni au fost foarte sărăcuțe la capitolul ăsta. Uneori se cer și pauze. În 2020 am intrat cu bilete de avion pentru prima destinație din an și în rest vedem din mers ce și cum mai iese...

Am multe idei, mereu am multe, rămâne de văzut ce mai punem în practică anul ăsta și ce apare neplanificat. Deocamdată abia aștept să ajungem într-o regiune nouă a Italiei pe finalul lunii - dacă tot am zis-o pe Instagram, mă „destăinui” și aici. Că veni vorba - pentru filmări și imagini la cald din majoritatea călătoriilor din 2019 puteți arunca un ochi la albumele de pe Insta - cu numele ellabeautycorner mă găsiți.

Mai am adunate pe blog călătoriile din 2018 aici și căltoriile din 2017 aici. Să aveți un an bogat în călătorii, experiențe și momente frumoase!

Voi pe unde ați umblat anul trecut? Ce planuri/dorințe aveți pentru 2020?