Motivație | Raftul cu amintiri octombrie 2019

Cred că toți căutăm, mai des sau mai rar, conștient sau nu, motivație pentru a începe sau a continua cu ceva, indiferent că e vorba de un stil de viață sănătos, vreun proiect ambițios sau poate doar pentru a ieși din rutină. Ca să nu mai vorbim de extrema în care poți căuta motivație și pentru... a trăi. Nu-mi plac textele motivaționale pline de clișee, genul ăla care par (și de regulă asta sunt) doar vorbe goale, care n-au la bază nicio experiență personală. Găsesc în schimb motivație pe diverse subiecte la oameni care împărtășesc din propriile experiențe, iar la rândul meu încerc să fac asta, fără a pretinde că dețin vreun adevăr nemaivăzut sau auzit.

Am observat că în ultimele luni am scris în postările din rubrica asta texte oarecum motivaționale, de aceea am simțit cumva nevoia să explic că nu am intenția să-mi transform blogul într-unul de „dezvoltare personală”, chestie care consider că funcționează doar atunci când chiar e... personală. Nici cărți de genul ăsta nu citesc, am avut niște tentative în trecut și mi s-au părut aberante. Să nu deviez însă și mai bine să vă zic ce am mai făcut și cum mi-am mai găsit sau pierdut motivația în ultima vreme...

După situația deloc roz din luna septembrie am cam intrat într-o stare de letargie și a trebuit să mă scutur zdravăn ca să-mi recăpăt energia și motivația pentru tot felul de chestii, iar vremea asta frumoasă din octombrie mi-a fost de mare ajutor. N-o fi totul așa minunat în viață cum pare pe Instagram, dar eu prefer să folosesc platforma asta în scopuri utile mie, pentru a găsi inspirație și uneori chiar motivație. Iar atâtea poze cu toamna asta faină m-au îndemnat și mai mult să mă bucur de natură în perioada asta superbă din an. Octombrie a ajuns să fie una din lunile mele preferate...

Fotografia e din Herestrău, locul meu preferat în luna octombrie din capitală. Cred că se înțelege de ce.

Cum am simțit că sunt bine din punct de vedere fizic am și fugit pe munte, cât încă era vremea frumoasă. Chiar îmi doream să văd Munții Bucegi și-n variantă de toamnă, singurul anotimp în care nu mai fusesem în munții ăștia spectaculoși, iar drumeția până la Cabana Mălăiești, cu pornire de la Cabana Diham, a părut o alegere bună după o pauză mai lungă. Numai că după operație și atâta stat la pat condiția mea fizică a fost mai afectată decât credeam, iar traseul mi s-a părut mult mai greu decât l-aș fi apreciat acum 2-3 luni. Pe deasupra cred că am făcut și o cădere de calciu pe traseu. Cumva am reușit totuși să-mi adun toată motivația și să ajung până la peisajul ăsta superb cu Valea Mălăieșiti.

N-am regrete că m-am forțat probabil mai mult decât trebuia, dată fiind situația, nici că din cauză că ne-am întins la urcare prea mult cu niște pauze, pentru a-mi reveni eu, la întoarcere ne-a prins noaptea prin pădure - am trecut-o la capitolul experiențe noi. Nu e un lucru indicat când n-ai frontale (de acum cred că o să le luăm mereu cu noi) să mergi noaptea pe munte, dar ne-am descurcat, nefiind un traseu neapărat periculos. Am avut totuși mici emoții în privința urșilor, aș prefera să nu-i întâlnesc prin beznă.

Am apucat să ajung și la Cărturești Carusel înainte să dea globul jos, motivată fiind de ideea de a face niște poze, desigur. Oricum mi-era dor să mai studiez ce mai e nou, îmi place să mă plimb printre cărți, să le răsfoiesc, iar librăria asta e preferata mea din București, după cum am mai spus-o. Vă arăt totuși prima poză spontană făcută, las pentru social media variantele mai „artistice” - dacă mă decid să public vreuna.

Ce am descoperit nou în librărie a fost titlul ăsta de Ralf Rothman, pe care nu știu cum de nu l-am băgat de seamă până acum, dat fiind că e despre Al Doilea Război Mondial și din descriere pare promițător. Acum e pe wishlist. Alături vedeți un fragment care mi-a plăcut dintr-o carte foarte bună citită luna trecută - „Marile speranțe” de Dickens - și care cred că se încadrează numai bine pe subiectul postării de azi.

Ca să trec în revistă nu doar ce am citit bun, dar și ce am vizionat, am zis să notez aici că am reușit în sfârșit să văd și eu mini seria Cernobîl. Mi-a plăcut în mare parte cum au pus totul în scenă, n-aș spune că e o capodoperă, dar e o serie bună. E un subiect care mă interesează și pentru că e posibil să fi fost afectată de eveniment, deși nu eram nici măcar în plan la momentul exploziei, totuși m-am pricopsit la o vârstă fragedă (15 ani la momentul operației) cu o tumoră malignă pe tiroidă. Rămân totuși cu dorința să-i citesc cartea Svetlanei Aleksievici, presupun că e și mai interesantă. Iar dorința de a ajunge la fața locului încă stăruie... dar e în stadiu de rumegat.

Am făcut pe final de lună și o ordine drastică prin lucruri, iar cărțile pe care le vedeți înșirate sunt cele care nu-mi mai au loc în mica bibliotecă, le-am făcut loc prin niște sertare din birou, care deja sunt cam pline, așa că mă gândesc să mai dau din ele, poate ofer și în cadrul unui concurs câteva, poate mai și donez... mă mai gândesc. Nu văd rostul să mai țin titlurile pe care sigur nu le mai citesc niciodată, am mai spus că încurajez circulația cărților, e păcat să stea doar de decor. Am descoperit și niște reviste vechi cu ocazia asta, pe care chiar vreau să le mai răsfoiesc.

Ce am mai găsit interesant e dosarul meu de la liceu, cu toată hârțogăraia din gimnaziu inclusă, care m-a amuzat puțin răsfoind-o și descoperind că de la 15 ani până în prezent am mai luat vreo 3 cm în înălțime și în greutate doar 2-3 kg. Am răsfoit și alte chestii vechi, am așa o plăcere nostalgică să mă uit chiar și pe unele caiete din școală (am păstrat câteva, nu tot) sau să mă uit peste picturi din vremea în care mă pasiona activitatea asta...

Pentru că tot e vorba de motivație, simt nevoia să spun că azi am așa un amestec de sentimente față de situația României, uneori citesc niște comentarii care-mi spulberă orice speranță că se poate ca nivelul educației să crească în viitor, iar azi a fost una din acele zile, noroc că tocmai ce văzusem niște inițiative faine care mai echilibrează balanța în direcția bună. Atât, nu vreau să insist mai mult pe subiect.

Pentru voi cum a fost luna octombrie? V-ați bucurat de natură și de vremea frumoasă?