Online vs Offline | Raftul cu amintiri - Iulie 2019

Încep săptămâna asta cu o stare de spirit destul de bună și totuși postarea de azi n-o să fie numai cu inimioare și floricele. Luna trecută n-am fost în cea mai bună stare fizică, în zilele foarte calde abia am putut să respir și am fost de multe ori lipsită de vlagă, așa că mi-am zis că e un moment bun de comparat puțin ce lăsăm să se vadă în online și cum stau de fapt lucrurile în offline, în viața reală. E normal să vrem să arătăm mai mult părțile bune și interesante din viața noastră în online, nu neapărat din dorința de laudă, ci poate pentru a pune accent pe lucrurile frumoase, ceea ce e chiar indicat.

Însă trebuie să ne reamintim mai des că în spatele imaginilor frumoase există în viața acelui om și lucruri mai puțin plăcute - că e oboseală sau chiar probleme de sănătate, griji, stres sau nervi, iar lista poate continua... nu cred că e nimeni ferit de toate astea, chiar dacă unii se lovesc mai des de probleme decât alții. Și totuși văd cum mulți oameni uită asta și tind la un ideal de viață imposibil, cum pare că e a lui x sau y. E foarte bine să ne inspirăm din alegerile și acțiunile altora, când asta ne poate aduce o schimbare în bine în propria viață, dar puțin realism nu strică, o viață de basm nu duce nimeni.

Asta am vrut să spun, foarte pe scurt, nu vreau să mai comentez și de confuzia între cadrele regizate și realitate, deja acolo e alt subiect. În continuare o să vă dau câteva exemplu cu ce nu se vede în spatele a ce arătăm frumos în online, fiindcă fără să vreau poate și eu fac să pară uneori că totul e minunat în viața mea, deși n-am făcut niciodată un scop din asta...

Am reușit luna trecută să ajung în sfârșit la Canionul 7 scări, unde nici nu mai știu de cât timp amânam să mergem, iar bucuria pe care o vedeți în imagine e reală, tare mult m-a entuziasmat canionul în sine, deși mă așteptam chiar la mai multă adrenalină - scara cea mai înaltă, pe care am urcat și cu cascada în cap, a fost singura la care chiar am avut emoții, în rest mi s-a părut floare la ureche. Asta nu înseamnă că nu trebuie încălțăminte adecvată, nu știu ce e în mintea celor care merg în sandale. Nu m-a entuziasmat însă nici aglomerația mărăcică, nici atv-urile alea care poluau, dar per total întreaga drumeție a fost faină.

Totuși, ce nu se vede și poate altfel n-aș fi povestit e starea de rău pe care am avut-o în dimineața aia, în parte de la căldură, în parte de oboseală, chiar am fost pe punctul să dau la rațe. Am reușit totuși să-mi revin până am ajuns la destinație, iar mie mișcarea făcută și aerul de munte îmi fac mai bine decât să stau în pat. Dar a venit și partea a doua - nu știu cum am reușit, că efortul n-a fost chiar așa de mare, dar m-am ales și cu o întindere la un mușchi.

Într-o altă ieșire de o zi am fost în Munții Bucegi, unde am făcut drumeția clasică spre Crucea Caraiman, cu trecere scurtă (că doar le mai văzusem) pe la Babele și Sfinxul. N-am prins senin ca să putem admira și fotografia în toată splendoarea peisajul, dar a fost interesant și așa, pe alocuri a fost mai palpitant decât la canionul mai sus numit, pentru că am avut momente în care abia mai vedeam pe unde pășim, atât de densă era ceața. Dacă nu mă întrista mizeria lăsată de oamenii needucați era totul perfect... Oh, wait, perfect dacă fac abtracție de o bătătură de toată frumusețea (alegere proastă de șosete) și de faptul că de data asta m-am simțit puțin rău cu o seară înainte.

Vedeți? Dacă te apuci să despici în detaliu fiecare călătorie, ieșire, distracție sau eveniment frumos de orice fel... sigur găsești măcar niște mici detalii mai puțin plăcute, așa cum sigur poți găsi și ceva bun în fiecare zi. Însă odată cu lucrurile frumoase expuse în online ar trebui să păstrăm și pentru noi mai pregnant partea aia bună. Ce m-a bucurat tare mult cu ocazia asta, pe lângă peisajul frumos, e că drumeția asta ne-a confirmat că am ajuns anul ăsta amândoi la o condiție fizică destul de bună, iar asta mă bucură tare mult - însă și asta tot cu efort se obține.

N-am putut rezista să nu vă arăt și aici vulpița întâlnită pe drum, când coboram pe Transbucegi... Am stat câteva minute s-o privim, n-am mai avut niciodată ocazia să văd o vulpe atât de aproape, deși în drum ne-au mai ieșit, dar de la distanță sau când fugeau de noi imediat.

În iulie am ieșit destul de puțin la localuri sau la plimbare, parțial din lipsă de timp, parțial din lipsa de energie de care am povestit deja. Mă bucur însă că am reușit să mă văd cu Ira la o narghilea, nu ne mai văzusem de aproape un an și deși s-a nimerit să ieșim chiar a doua zi după drumeția în canion și eu eram cu întinderea aia la picior... pentru stat pe scaun la povești n-a fost o problemă. Am fost la Ganesha de pe Calea Victoriei, am mai povestit eu de localul ăsta și mă bucur că au deschis unul și în centrul orașului. 

Vara asta m-am bucurat eu mai rar de ieșiri la terase, dar m-am bucurat mai des de fructe de sezon cu adevărat bune - pepene, caise, mere etc. Acum mă duc să înșfac niște piersici primite de la țară.

Am mai fost câte puțin și la cumpărături, vine cât de curând și o postare detaliată în sensul ăsta, dar n-am rezistat să nu vă arăt și dragonul din Afi, că tot vreau să vă zic că aproape am terminat și eu cu Game of Thrones, mai am doar ultimul sezon, ăla de care se plâng toți fanii. Sunt curioasă cam cât de rău poate să fie, dat fiind că oricum ultimele sezoane sunt mai slabe decât primele. 

N-am crezut că o să reușesc să văd serialul ăsta, la început mi s-a părut o porcărie, dar până la urmă n-a fost chiar atât de rău, m-a prins povestea și am îndrăgit câteva personaje. Am reușit să văd destul de mult din el vara asta pentru că vremea ploioasă ne-a stricat planurile în mai multe weekend-uri, așa că... am dat-o pe seriale.

Când am vrut să schimbăm activitățile relaxante, în loc de seriale sau citit cărți am mai făcut și la un puzzle. Am stat o perioadă destul de lungă pe el, mai bine de o lună, pentru că a avut 1000 piese și nu i-am dedicat timp prea des. Râdeam la final că ne-a luat mult mai puțin să vizităm Colosseumul din Roma decât ne-a luat să facem puzzle-ul cu el. Însă e o activitate care îmi place, testează răbdarea și atenția la detalii. Mai avem două la fel de mari și de dificile, cred că rămân pentru iarnă.

Că tot vorbeam de online vs offline... în ultima vreme am petrecut mai puțin timp în online, încă mă consider dependentă, dar am avut zile în care prin rețelele sociale am intrat puțin dimineața și seara, fără să mai verific pe parcursul zilei. Iar asta fără să-mi impun neapărat, ci pentru că m-am detașat puțin de ideea asta că trebuie să fiu imediat la curent cu tot ce se întâmplă. De aceea mesajul principal de azi e să ne trăim viața mai mult în offline decât în online și să nu ne mai comparăm viețile cu ale altora!

Ce ați mai adăuga pe subiectul ăsta? Pentru voi cum a fost luna iulie?