Lecturile lunii - Martie 2019

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Pe început de martie am comandat trei cărți din acest wishlist scurt pe care l-am făcut pentru anul ăsta și am reușit să le citesc pe toate între timp, pe lângă alte cărți din ce mai aveam. Cu ocazia asta realizez că iar am rămas puțin blocată pe autori cunoscuți, pe care i-am mai citit mai mult sau mai puțin în trecut, iar din motivul ăsta ultimele cărți cumpărate au fost aproape toate de autori pe care nu-i știu - așa că o să mai echilibrez balanța în lunile următoare. Am tendința asta de a-mi alege lecturile în funcție de autori și de a mă focusa pe cei cunscuți, oare sunt singura cu un astfel de obicei sau e firească dorința de a aprofunda un autor? Întrebări „existențiale” la început de săptămână...

Iubita mea, Sputnik, de Haruki Murakami

Pentru stilul aparte al autorului făcusem o adevărată pasiune într-o vreme, mi-am impus intenționat o pauză care a ținut aproape un an, dar gata cu restricții absurde, am descoperit citindu-l acum că încă mă fascinează și o să continui să-l citesc în viitor. E foarte greu să exprim o opinie sau să fac o descriere foarte scurtă cărților de Murakami, are talent în a îmbina realul cu fantasticul și asta în stilul acelei gândiri japoneze pe care ca occidentali e mai greu s-o înțelegem, iar mie asta îmi place din start. 

Narator este un prieten de-a lui Sumire, tânăra protagonistă care se îndrăgostește pentru prima oară, o dragoste intensă față de o femeie mai în vârstă, poveste ce duce la dispariția misterioasă a acesteia. Dezdonământul e la fel ca tot parcursul poveștii - mai mult profund decât clar și la obiect.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - nu e pentru oricine, dar merită încercat de cine dorește o lectură ieșită din tipare, lucru valabil în general pentru cărțile autorului.

Mai puternici împreună, de Kate McGarry

Foarte greu reușește să mă miște total și profund o poveste de dragoste, mai ales una adolescentină, cum e cazul aici de față, dar am apreciat că măcar nu e vorba de o poveste plină de dulcegării grețoase. De fapt povestea e destul de dură, mă gândeam până la un punct că autoarea a vrut să adune în cartea asta toate formele de degradare umană și de suferință, redate într-un stil destul de brutal. Apoi a dat-o în clișee care au mai îndulcit povestea, dar i-au și știrbit din farmec din punctul meu de vedere. A fost interesantă, am aflat lucruri despre lupte de care habar n-aveam și mi-a reamintit de perioada adolescenței, însă per total nu m-a marcat sau fascinat prea tare.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - e ok ca lectură relaxantă, interesantă oarecum, iar alții poate ar putea empatiza mai mult cu personajele decât am făcut-o eu. E prima carte de McGarry pe care o citesc, dar deocamdată nu mă mai tentează altele.

Fără un șfanț prin Paris și prin Londra, de George Orwell

Relatările personale ale lui Orwell din perioada de sărăcie petrecută prin Paris, iar mai apoi prin Londra, m-au pus serios pe gânduri și m-au făcut să privesc cu alți ochi oamenii străzii. Dacă prin Paris acesta a trebuit să se descurce amanetând lucruri, mâncând pâine și lucrând până la epuizare prin restaurante, în Londra a coborât și mai jos, stând prin adăposturi, hoinărind prin oraș alături de oamenii străzii... 

Pentru el situația asta a fost ceva temporal, dar pentru cei cu care intra în contact era o situația fără de ieșire și a tras niște concluzii interesante - cum, spre exemplu, faptul că nu fac nimic nu e o alegere, ci chiar cea mai mare pedeapsă a oamenilor fără adăpost, trecând prin viață doar cu scopul de a avea hrană și un loc de dormit, fără alt rost în viață; cum unii și-ar fi dorit să muncească, dar nu-i primea nimeni odată ajunși în stradă. Asta doar așa, ca un mic exemplu. Experiența de la Paris vine de asemenea cu niște constatări interesante.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - recomand cartea dacă vreți să priviți și o altă față a omenirii. E totodată interesant de aflat prin ce a trecut autorul unora dintre cele mai bune distopii politice (1984 și Ferma animalelor), dacă nu chiar cele mai bune.

Onoare, de Elif Shafak

Mi-a plăcut stilul autoarei de la prima carte citită mai mult decât mă așteptam și deși cea de față nu e chiar favorita mea, o consider oricum o lectură destul de bună. Chiar dacă subiectul principal e ideea de onoare în varianta ei cea mai strictă în cultura musulmană, scoțând în evidență practica de a ucide pentru a salva onoarea familie, cred totuși că autoarea a încercat să evidențieze mai mult de atât - că fiecare om își duce propria luptă cu viața, sistemul, lumea sau chiar cu el însuși după propriile ideologii, că suntem atât de diferiți în gândiri și acțiuni în funcție de principiile după care suntem crescuți, dar și că obiceiurile se mai pot schimba și la maturitate.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - cred că e o carte bună ca subiect, ce i-aș reproșa sunt întorsăturile de situație folosind-se de niște tactici prea previzibile în încercarea de a surprinde și de a da o formă mai plăcută poveștii. Eu cred că nu era nevoie, avea și mai multă valoarea fără clișee.

Blândețea nopții, de Scott Fitzgerald

De la Marele Gatsby citit în urmă cu vreo 2-3 ani nu l-am mai citit pe Fitzgerald, deși mi-am propus de mai multe ori. Nici după al doilea roman al lui nu știu ce să spun despre stilul autorului, pe parcursul acestei lecturi am avut momente în care mi-a plăcut foarte mult și momente în care m-a plictisit și nici n-am mai crezut povestea... ca mai târziu să mă prindă din nou și să citesc pe nerăsuflate. Per total a fost interesant de urmărit parcursul relației dintre doctorul inteligent, dar sărac și pacienta care a suferit traume în copilărie, dar care e moștenitoare a unei mari averi, relație care la început se bazează pe dragoste sinceră, însă pe parcurs devine o dependeță tot mai nocivă.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - în ciuda impresiilor contradictorii de pe parcursul lecturii, la final îmi părea puțin rău că s-a terminat. Nu știu când îl mai citesc pe Fitzgerald, cred că e mai bine să las un spațiu între două romane ale lui, fiindcă îmi pare că toate au același tipar, inspirat din propria experiență de viață.

Ați citit vreuna dintre cărțile de mai sus? Ce ați mai citit interesant în ultima perioadă?