Ce mi-a plăcut în Milano

O să încep direct prin a spune că Milano nu e genul de oraș care m-ar fi putut cuceri iremediabil și totuși are destule locuri care mi-au plăcut foarte mult, suficiente cât să merite vizitat, iar la asta se mai adăugă și faptul că e o bună „poartă” de intrare spre alte frumuseți din Lombardia, regiune pe care aș vrea s-o văd mai pe îndelete în viitor - deocamdată ne-am mulțumit cu o zi în Varenna, pe Lacul Como. Revenind la Milano, orașul cel mai cosmopolit din Italia și probabil cel mai puțin reprezentativ, mie mi-a lăsat impresia de oraș foarte aglomerat, agitat și murdar, dar în ciuda acestor lucruri zic eu că frumusețile anumitor locuri compensează și că are per total un farmec al lui, care-l diferențiază de orice alt oraș. De aceea vreau să aștern aici câte puțin despre locurile pentru care consider că merită vizitat...

Cartierul Brera - Pinacoteca di Brera

N-am să încep cu vreunul dintre obiectivele cele mai populare, ci cu prima zonă în care am simțit cu adevărat că am ajuns în Italia! Fiind o excursie scurtă, în care n-aveam de ce să fi venit cu prea mult bagaj, am profitat să pornim direct la pas prin oraș de cum am coborât din autocarul ce ne-a adus de la aeroport la Gara Centrală, dar până să ajungem în acest cartier nu văzusem nimic deosebit pe străzile pe care ne-am plimbat. Însă în cartierul Brera arhitectura, balcoanele cu flori, străduțele înguste, multitudinea de scutere și terasele în care grupuri de italieni gălăgioși sporovăiau în voie mi-au amintit imediat de ce îmi place atât de mult Italia.

Obiectivul principal din cartier e Pinacoteca di Brera, unde încă de la intrare a trebuit să facem slalom printre grupurile de studenți, apoi în curte am dat de aceeași atmosferă, cu tineri stând pe jos, dar și de o arhitectură deosebită și de multe statui impecabil realizate, ca în final să ajungem și la biblioteca din interior, de unde, să fiu sinceră, nu prea aș fi vrut să mai plec - nu m-aș fi supărat să mă închidă cineva acolo vreo săptămână. Nu am văzut biblioteca asta pe listele cu cele mai frumoase biblioteci din lume care tot circulă prin online, dar eu cred că ar merita un loc pe acele liste...

Galleria Vittorio Emanuele

Este cel mai vechi centru comercial din Italia și adăpostește magazine ale brandurilor de lux, la care eu abia am apucat să arunc un ochi, eram prea fascinată de detaliile arhitecturale ca să-mi mai pese de genți Louis Vuitton și alte lucruri asemenea. Fiind printre cele mai cunoscute obiective din Milano, nu m-a surprins deloc că e atât de aglomerat încât n-am rezistat să zăbovim prea mult, dar am avut destul timp să admirăm toate detaliile superbe, inclusiv mozaicurile de pe jos.

Am găsit inclusiv mozaicul cu taurul faimos și aducător de noroc - conform legendei, trebuie să te învârți cu călcâiul pe organele lui genitale și să faci un cerc complet, ca să ai noroc. Altfel sigur că rămâi cel mai ghinionist om din lume, cum altfel? Oricât de turistică e treaba asta, a fost amuzant să privim oamenii chinuind bietul taur și ne-am alăturat și noi obiceiului până la urmă, să fim turiști compleți...

În galerie se mai află un alt obiectiv și mai important - Muzeul lui Leonardo da Vinci, la intrarea unde se află și statuia cu acesta. Ne-am uitat la muzeu cu regret că nu prea avem timp de el (am fi putut intra, dar ce rost avea să-l vedem în grabă?), însă având o mică obsesie pentru acest geniu, mi-am promis că prin Milano mai trec cândva chiar și numai pentru a vizita muzeul ăsta.

Piazza del Duomo

Dacă s-ar face un top al locurilor cele mai aglomerate din Milano, deși ar avea concurență serioasă din partea altora, sunt totuși destul de convinsă că această piață ar ieși câștigătoare. Este însă o atmosferă plăcută în masa de oameni care se tot perindă, se fotografiază cu porumbeii sau zăbovesc pe trepte prin această piață înconjurată de clădiri cu arhitectură frumoasă și unde tronează Duomo di Milano, care dă și numele pieței. Am ajuns în piață prin Galleria Vittorio Emanuele și n-am putut să-mi rețin o exclamație de uimire la prima vedere a impunătoarei biserici.

Recomand să nu vă limitați la a admira domul doar din exterior, interiorul e de asemenea impresionant și are niște vitralii superbe, iar experiența de a urca pe acoperișul clădirii mi-a plăcut mult, deși priveliștea asupra orașului nu e extraordinară, doar piețele din jur arată mai frumos de sus, în depărtare în schimb nu e cine știe ce de văzut. E totuși interesant să te plimbi printre coloanele minuțios sculptate ale domului, care-l fac atât de special. Din păcate l-am prins în renovări, din fericire au fost suficient de inspirați cât să facă asta pe porțiuni, ca să nu-l îmbrace tot în schele.

Pe acoperiș se poate urca atât pe scări, cât și cu liftul, prețul fiind mai mare în situația din urmă și, din punctul meu de vedere, cu mai puțină satisfacție, așa că am ales scările. Ni s-a părut foarte proastă organizarea pentru achiziționarea biletelor, erau niște case lângă dom unde nu era specificat că e doar pentru lift, până la urmă ne-am lămurit că biletele se iau din clădirea de alături. A fost nevoie să tot întrebăm și pentru a afla care e intrarea spre scări, n-am înțeles de ce n-au pus niște indicatoare. Sunt verificați toți vizitatorii la intrare.

Pizza de la Spontini

Auzisem de această pizzerie tip fast food, ceva cu vechime care s-ar găsi exclusiv în Milano și unde pizza ar fi foarte bună, ceea ce pot confirma acum și de aceea o și recomand. Sunt mai multe în oraș, una dintre ele fiind pe o stradă de pe lângă dom. Nu e o pizza tradițional italiană, blatul e pufos, dar e absolut delicioasă. Chiar părea populară printre italieni mai mult decât pentru turiști, cel puțin alți clienți pe care i-am văzut când am fost erau italieni. Prețurile nu sunt deloc mari pentru ce primești, iar eu oricât m-am luptat n-am reușit să termin o felie mare.

Ca să închei cu zona din jurul domului, am mai făcut un drum și până în Piazza Mercanti, care nu mi s-a părut a fi un loc atât de special pe cât părea din poze, sunt câteva clădiri vechi frumușele și cam atât. Măcar n-am făcut drumul degeaba în direcția asta, am găsit chiar lângă piață o gelaterie, să-mi fac pofta și de un (prim) gelato.

Castello Sforzesco - Parc Sempione - Arco della Pace

Pun laolaltă toate acestea pentru că se află în aceeași zonă, se trece de la castel la parc și apoi se ajunge la arcul de triumf. Castelul Sforza a fost inițial o fortăreață ridicată de Galeazzo II Visconti în 1368, s-a extins ulterior ca reședință regală, fiind mai apoi distrus de locuitorii orașului și mai târziu reconstruit de Francesco Sforza, Duce de Milano. S-au mai făcut adaosuri și mai târziu, iar în prezent e o fortăreață mult mai mare decât mi-am făcut eu impresia din imagini. Adăpostește numeroase muzee și galerii de artă, acestea fiind contra cost, în timp ce curțile pot fi vizitate gratuit.

Parcul Sempione e drăguț pentru o plimbare, făcea parte din domeniul castelului, din câte am citit pe plăcuțe, așa că poți face un exercițiu de imaginație și să te vezi plimbându-te printre duci și ducese. Plimbarea ne-a dus până la Arco della Pace, probabil cel mai impunător și frumos arc de triumf din oraș - mai sunt destule altele, dar nu s-au remarcat în ochii mei prea mult celelalte văzute (nu știu însă dacă le-am văzut chiar pe toate).

Aperitivo la cină în Naviglio Grande

Surprinzător sau nu, Milano are și o zonă de canale, unde am mers special în prima seară pentru a lua cina... și nu orice fel de cină, ci una tipic milaneză. Se practică seara sistemul „all you can eat” - dai o sumă de bani în care primești un pahar de vin și liber la bufet să mănânci ce vrei și cât poți - doar că preparatele sunt de tip aperitiv. Zona cea mai celebră pentru practica asta e Naviglio Grande, e înțesată de localuri și majoritatea par să practice acest sistem, prețurile variind cam între 7-14 euro. Toate localurile păreau foarte aglomerate și erau aproape numai italieni, (încă) n-a devenit ceva prea turistic.

N-am să vă mint, deși n-a fost rea mâncarea, n-a fost nici extraordinară, dar pentru atmosferă a meritat cu prisosință. Poate alte localuri au mâncare mai bună, am ales și noi la întâmplare și unde se mai găseau locuri afară (10 euro de persoană am plătit noi, iar vinul a făcut oricum toți banii din start). Cred că e frumos cartierul și pe timp de zi, clădirile din zonă sunt frumoase și colorate, iar surpriza a fost să treacă și un soi de gondolă pe canal.

Cam astea ar fi locurile și activitățile pentru care consider că merită vizitat Milano, deși se mai pot găsi și altele, orașul e înțesat de biserici vechi și mai sunt destul de multe muzee și galerii de artă - vă las mai jos o listă de locuri pe care le-aș vizita cu o altă ocazie, deși mărturisesc că n-aș sta mai mult de 1-2 zile în oraș nici altă dată, aș prefera să petrec mai mult timp în alte locuri din Lombardia.

Mi s-a mai părut interesantă și însăși clădirea în care e Gara Centrală, chiar dacă n-aveți drum cu trenul de aici recomand să intrați pentru a admira mozaicurile. Tot imediat de lângă gară începe zona cu clădiri moderne a orașului, pe care am admirat-o doar de aici, n-am mers să ne plimbăm pentru că mi se pare ceva de văzut doar dacă ai timp mai mult de pierdut, nu neapărat ceva de neratat (cel mai special acolo ar fi Bosco Verticale).

Nu departe de gară am mai văzut multe grafitti-uri faine prin Repubblica, iar prin oraș am tot dat de clădiri frumoase, grădini cu flori, teatre și multe bisericuțe. Am tot „vânat” și tramvaiele galbene atât de simpatice. Ce altceva mi-ar mai plăcea să văd prin oraș:

- Muzeul Lonardo da Vinci e cel mai important pentru mine, după cum spuneam mai sus;
- Cina cea de taină tot a lui da Vinci, care se află în Biserica Santa Marie della Grazie și pentru care trebuie rezervare din timp, noi n-am mai prins locuri;
- Santuario di San Bernardino alle ossa, o bisericuță decorată cu cranii reale, la care am ajuns prea târziu de data asta, se închidea la ora 18:00;
- Cimitero Monumentale are niște sculpturi interesante, probabil că merită o plimbare dacă e timp;
- Un spectacol sau măcar muzeul din Teatro alla Scala, clădire pe care am văzut-o doar în exterior;
- Poate și un tur pentru picturi murale prin Isola și o plimbare în zona modernă.

Din punctul meu de vedere, doar primele două menționări au fost „pierderi” mai serioase, restul sunt doar bonus, în ideea de a cunoaște orașul mai amănunțit. Desigur, mai există o activitate în plus care poate fi adăugată pe listă pentru Milano - cumpărături!

Ați fost în Milano? Ce locuri ați (mai) recomanda?