Nordul Bulgariei - 10 locuri de văzut, aproape de București

Până să ajung în locurile despre care urmează să vă povestesc în continuare, nu credeam că sunt prea multe lucruri interesante de văzut prin nordul Bulgariei, cel puțin nu atât de aproape de București. Văzusem dintre locurile aflate aproape de România, mai exact în apropierea Constanței, locații precum domeniul din Balcic sau 5 plaje sălbatice frumoase aflate între Vama Veche și Balcic, iar aproape de capitală știam și de orașul Veliko Târnovo, pe care-mi doream să-l văd de ceva vreme și mai citisem câte ceva despre bisericile săpate în stâncă.

Interesându-mă însă înainte de a porni spre Veliko, am descoperit că sunt o mulțime de alte locuri interesante de vizitat. Am decis să le adun într-o postare pe toate prin care am ajuns anul trecut, poate vă dau idei pentru escapade de weekend, distanța maximă de parcurs fiind până în 200 km din București.

Cetatea Tsarevets

Veliko Târnovo

Încep cu motivul principal pentru care am vrut să ajung prin zonă, Veliko Târnovo, fosta capitală a Imperiului Vlaho-Bulgar, azi un orășel medieval pitoresc și animat, cu multă verdeață în jur și priveliști foarte frumoase din multe unghiuri.

M-a impresionat impunătoarea Cetate Tsarevets, principalul obiectiv al orașului, m-am îndrăgostit de străduțele pietruite în pantă, dar în special de Strada Gurko, mi-a plăcut foarte mult priveliștea de la terasele de pe bulevardul principal, precum și când am privit invers, de pe insula unde se află Galeria de artă și Monumentul Asăneștilor. Sunt prea multe de povestit, poate o să-i acord un articol separat. Deocamdată vă las doar cu această scurtă impresie și câteva poze...

Cascada Kaya Bunar

Cu doar 8 km înainte de Veliko Târnovo, lângă satul Hotnitsa, se află frumoasa Cascadă Kaya Bunar. Fiind în drumul nostru spre orașul medieval, a fost de fapt primul loc pe care l-am văzut. Am lăsat mașina în parcarea improvizată, iar pentru a vedea căderea finală a apei - cascada propriu zisă - doar am făcut câțiva pași, însă de undeva din stânga acesteia pornește un traseu pe o scară de lemn - de acolo se poate urca pentru a vedea canionul, ceea ce am făcut și noi.

Amenajările făcute nu sunt rele, doar că sunt cam vechiuțe, pe alocuri câte o treaptă e ruptă, așa că e de preferat a verifica fiecare treaptă înainte de a te susține pe ea. În anumite perioade apa e turcoaz, din câte am văzut în pozele altora. Noi n-am avut noroc s-o vedem astfel pe început de iunie, dar mi-a plăcut foarte mult și așa.

Satul Arbanassi

Fiindcă nu am mai găsit cazare disponibilă direct în oraș - decizia de a porni la drum fiind cam în pripă, cu 2-3 zile înainte de plecare - am ales să ne cazăm la o pensiune din Satul Arbanassi, aflat chiar lângă Veliko. M-am bucurat că s-a nimerit așa, altfel nu știu dacă am fi ajuns să vizităm sătucul ăsta, care e foarte frumușel și de unde am avut o priveliște superbă asupra orașului. În general mi s-au părut mai atractive cazările din Arbanassi decât cele din oraș - vedeți aici mai multe opțiuni.

În zona unde stăteam părea mai mult o stațiune, erau mai mult pensiuni, localuri și pajiști verzi pline de floricele, însă am cutreiarat puțin și zona cu case ale localnicilor și am rămas cu aceeași impresie, că e un sat frumos, îngrijit, plin de flori și liniștit.

Fortăreața Kaloyanova

Undeva pe lângă Arbanassi, într-o zonă nepopulată, chiar când să plecăm am dat întâmplător peste clădirea asta. Am crezut inițial că e o cetate ce poate fi vizitată, dar apoi mi-am amintit că citisem ceva în treacăt și că de fapt e un hotel. Construcția e nouă, ulterior am căutat și poze cu interiorul și de acela n-am fost prea impresionată, personal nu aș alege să stau acolo, mi s-a părut cam kitsch, dar exteriorul e interesant, merită o scurtă oprire - cât de des dai de un hotel cu arhitectură de cetate/fortăreață? Am avut bonus și macii de peste drum.

Canionul Emen - Cascada Momin Skok

Dintre toate locurile din natură prin care am ajuns în excursia asta, preferatul meu e Canionul Emen, nu m-am așteptat la un peisaj atât de frumos, pozele văzute de mine nu reflectau nici un sfert din frumusețea locului și nici ale mele nu vă vor ajuta decât să vă faceți o mică idee.

Pentru a ajunge aici am pornit din Veliko spre Sofia, parcurgând doar vreo 20 km până la destinație. Traseul l-am început din satul Emen, unde ne-am lăsat mașina și am coborât înconjurați de gâște, găini și alte dudui înaripate ieșite la plimbare. Ne-am îndreptat spre un pod și de acolo am început traseul foarte ușor, care ne-a purtat spre peisaje din ce în ce mai spectaculoase.

Am dat în drum și de o peșteră, iar curiozitatea ne-a făcut să urcăm până la ea, dar am făcut rapid cale întoarsă, era cam murdară și nu erau multe de văzut. Am coborât și ne-am continuat drumul prin canion spre Cascada Momin Skok, minunându-ne la tot pasul de peisajul superb din dreapta noastră.

Nu există indicatoare pe traseu, nu e nimic amenajat (deși au fost cândva niște podețe de lemn, acum rupte și închise), dar mare parte din drum e destul de evident, din câte îmi amintesc am dat doar de o bifurcație pe la început, drumul spre cascadă fiind în dreapta, celălalt oricum cred că se înfunda. Pe traseu se mai intră și prin pădure pe alocuri, dar cea mai mare parte din drum am mers cu prăpastia în dreapta noastră.

Așa cum spuneam, mare parte din drum se face pe o potecă, pe alocuri am mai avut de urcat puțin, dar nimic ce presupune un mare efort, exceptând o mică porțiune prin pădure spre final, foarte abruptă și cu insuficienți pomi pe lângă de care să te proptești. Nu știu cum e pe uscat, fiindcă noi am fost după o zi ploioasă. E foarte posibil ca pe uscat să fie mult mai ușor, dar prin mocirlă am cam avut ceva bătăi de cap.

M-am simțit totuși mândră că dintre toți oamenii văzuți acolo, eram cam singura care am ajuns pe picioare și nu pe posterior, deși eram cel mai inadecvat încălțată. A meritat efortul, nu pentru că ar fi cea mai spectaculoasă cascadă văzută, ci pentru că ne-am mai răcorit puțin.

După atâta drum cu soarele în cap, m-am bucurat de răcoarea cascadei la fel de mult cum m-am bucurat că la întoarcere soarele era intrat în nori și am avut astfel și o priveliște ușor diferită decât la dus. Am încheiat cele 3 ore petrecute acolo bucuroasă că am descoperit minunăția asta de loc.

Lovech

Făcând un ocol nu foarte mare în drum spre casă, ne-am oprit să vizităm orașul Lovech, aproape deloc turistic. Dacă în locurile menționate până acum dădusem de foarte mulți români în weekend-ul prelungit de 1 iunie, ba chiar și de asiatici prin Veliko, ei bine aici nici urmă de vreun turist.

E drept că nu sunt la fel de multe de văzut, cetatea e mai puțin impresionantă decât Tzarevets, dar oferă și aceasta o priveliște frumoasă, iar ca bonus posibilitatea de a merge chiar pe zidurile acesteia, acolo unde e permis. În plus, am găsit un centru colorat și destul de animat în ciuda ploii, străduțe pietruite în pantă, cu căsuțe tradiționale foarte frumoase și singurul pod acoperit din Balcani.

Peștera Devetashka

După un drum îngrozitor pe ultima bucată, plin de gropi, când deja ne întrebam dacă nu cumva ne duce greșit Google Maps, am ajuns lângă o baracă unde un domn tăia bilete. Ia te uită, mai e și cu plată, în sălbăticia asta. Prețul e modic, nici nu am reținut cât, așa că am plătit, am dat celor doi motani uriași câte o porție de smotoceală și am pornit-o spre peșteră.

Am ajuns rapid, nu e mult de mers pe jos și am fost impresionați de ceea ce am găsit. Soarele care pătrunde prin spărturi crează un joc de lumini interesant, pe deasupra eram singurii vizitatori în acel moment, așa că am avut liber la admirat și făcut poze. E un loc spectaculos, pe care mă bucur că l-am văzut înainte să devină mult mai popular.

Actualizare 2022: A devenit mult mai populară între timp peștera, așa că nu cred că se mai întâmplă să fie atât de liberă - în weekend-uri, cel puțin.

Cascadele Krushuna

Se află foarte aproape de peștera Devetashka, însă pentru că era destul de târziu și se pornise iar ploaia, am renunțat atunci să mai mergem și ne-am încheiat cele 3 zile de umblat cu peștera. Am revenit în schimb pe final de septembrie într-o excursie de o zi, special pentru cascadele acestea. Aici am găsit un loc amenajat, de la parcarea unde erau locuri de mâncat și tarabe cu suveniruri, până la parcul propriu zi, cu podețe, bănci și de asemenea un local.

Chiar dacă n-am găsit sălbăticia la care mă așteptam, plimbarea printre cascadele care se formează la tot pasul și verdeața din jur a fost foarte plăcută, iar nuanța de turcoaz a apei era chiar mai intesă decât pare în poze.

După ce am făcut traseul printre cascade, am decis să-l parcurgem și pe cel spre peșteră, care a fost puțin mai solicitant pe alocuri, dar și mai scurt. Peștera de aici nu mi s-a părut din cale afară de spectaculoasă, dar a fost interesantă, a meritat văzută dacă tot eram acolo.

Bisericile rupestre de la Ivanovo

După cascade am făcut cale întoarsă spre graniță, cu o oprire la o biserică săpată în stâncă din Ivanovo, sat aflat la vreo 20 km de Ruse. Teoretic în Ivanovo sunt mai multe, dar singura cât de cât semnalizată e aceasta, din motivul ăsta ajung aici majoritatea turiștilor. Până la biserică sunt de urcat ceva trepte, bisericuța se află destul de sus, dar de la balconul acesteia priveliștea e foarte frumoasă și poate fi admirat mai bine canionul format de râul Roussenski Lom parcurgând și o mică potecă în direcția opusă bisericii.

Aceste mici chilii săpate în piatră erau locuite de călugări încă din anul 1220, iar picturile din interior se păstrează destul de bine și în ziua de azi. Prin zonă, la scurt timp după ce am plecat, ne-a ieșit în cale o căprioară care a pozat ca un model.

Centrul orașului Ruse

Dacă ați trecut vreodată granița în Bulgaria pe la Giurgiu, sigur vă sunt cunoscute hidoasele blocuri de la periferia orașului Ruse, pe lângă care treci cam indiferent încotro ai merge. E greu de crezut după o astfel de imagine că în centru ar fi ceva frumos de văzut, dar cu ocazia acelei vizite am făcut o oprire, cu gândul să mâncăm ceva. Am găsit un centru drăguț, animat, cu oameni ieșiți la plimbare, un mic concert, multe localuri și clădiri frumușele. Nu am făcut multe fotografii și sunt sigură că nici n-am văzut tot ce are mai frumos de oferit, dar astea sunt motive bune să mai mergem și cu altă ocazie.

A ieșit o postare tare lungă, eu am încercat să fiu cât mai scurtă, dar din poze n-am putut să „tai” mai mult de atât. Sper că v-am dat câteva idei de luat în calcul, indiferent că n-ați fost deloc prin zonă sau doar nu ați fost în unele dintre ele. Eu intenționez să mai bat puțin Bulgaria în următorii ani, n-am planuri concrete deocamdată, dar am idei multe. E incredibil cât de multe locuri frumoase/interesante sunt prin orice țară.

Ați vizitat vreunul dintre locurile acestea? Ce mi-ați mai recomanda?