Amintiri din Roma

Deși se spune că amintirile se estompează odată cu trecerea timpului, când vine vorba de călătorii totul a rămas atât de viu în memoria mea, cel puțin până acum, încât nici nu-mi vine să cred când realizez cât de mult a trecut de când am fost într-un anumit loc. Poate că asta se datorează și faptului că îmi place ca periodic să mă uit peste poze, chiar și peste cele mai nereușite de pe vremea când nu eram încă prea pasionată de fotografie și să rememorez momentele petrecute în acele locuri.

Cât despre Roma, orașul care face subiectul acestei postări, am sentimentul că au trecut doar câteva săptămâni de când am fost, deși au trecut aproape doi ani. Nu îmi ia mult să-mi amintesc fiecare loc prin care am pășit și ce sentimente am încercat în fața anumitor obiective sau priveliști.

Chiar dacă nu e un oraș prea curat și nu duce lipsă de oameni ai străzii, iar aglomerația de la cele mai populare obiective turistice nu e prea atractivă, toate astea nu m-au împiedicat să savurez frumusețea, arta și istoria orașului, binecunoscut drept un muzeu în aer liber și nici nu mă vor împiedica să mai revin în orașul celor 7 coline în viitor. Deocamdată vreau să scot din raftul cu amintiri ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la vizita din martie 2016...

Arhitectura clădirilor, străduțele, panoramele

Să mă pierd pe străzi e o activitate preferată în orice oraș mic sau mare m-aș afla, dar în puține altele am savurat aceste plimbări fără țintă cum am făcut-o în Roma. Pe lângă farmecul străduțelor înguste și a clădirilor cu obloane de lemn tipic italiene, aproape orice plimbare pe străduțe lăturalnice ne ducea într-un final la un obiectiv mai mult sau mai puțin cunoscut.

Până și prin plimbările în afara zonei centrale dădeam la tot pasul de ruine, fântâni și statui, multe statui, dar și de aceleași clădiri autentice, de pe ale căror balcoane curg pe alocuri florile. Cât despre panorame, există nenumărare locuri din care poate fi privit orașul de la înălțime, nici nu trebuie căutate, ceea ce mi-a oferit multe ocazii de a mă entuziasma ca un copil.

Fontana di Trevi

Primul gând când am ajuns în Piazza Trevi a fost să fugim mâncând pământul de acolo, dar ne-am făcut curaj și după ce am tras în prealabil mult aer în piept, am plonjat în mulțimea de oameni să vedem și noi celebra fântână arteziană. Nu exagerez prea mult, era foarte aglomerat, dar nu cred că exagerez nici spunând că e foarte frumoasă ziua și absolut superbă noaptea.

În centrul construcției în stil baroc este reprezentat Neptun, zeul mării, aflat într-un car tras de doi căluți de mare, unul dintre ei calm și celălalt nărăvaș, simbolizând dispoziția fluctuantă a mării. Apa care provine din Izvoarele Salone reprezintă în poveste marea.

Conform legendei, dacă arunci un bănuț în fântână vei mai reveni în Roma, un obicei turisitic pe care-l încurajez doar pentru că banii aruncați sunt colectați și folosiți în scopuri umanitare - și nu sunt deloc puțini, numai în 2016 s-au strâns 1,5 milioane de dolari.

Piazzette

Sunt atât de multe piețe care mi-au plăcut, mai animate sau mai liniștite, mai mult sau mai puțin populare, încât aș putea să fac un articol separat numai cu ele. Încerc totuși să scriu cât mai pe scurt doar despre acelea care mi-au plăcut cel mai mult și reprezentându-le - cu zgârcenie - doar cu câte o poză.

Încep cu celebra Piazza del Popolo în centrul căreia tronează Obeliscul Flaminio, adus din Egipt la cererea Împăratului Augustus, pierdut apoi pe vremea în care orașul a fost devastat și regăsit în 1587, urmând să fie restaurat de mai multe ori. Locul e foarte animat, nu lipsesc nici vânzătorii ambulanți cam agasanți, iar în afara obeliscului mai sunt și alte lucruri interesante în jur. Mie cel mai mult mi-a plăcut priveliștea asupra pieței și a împrejurimilor de pe Terazza del Pincio, unde se ajunge urcând pe niște scări.

Din Piazza del Popolo către Terazza del Pincio

Piazza del Popolo văzută de pe Terazza del Pincio

În Piazza del Venezia se afla una dintre cele mai impunătoare clădiri din oraș și una dintre preferatele mele - Monumentul Vittorio Emanuele, construit din marmură albă în onoarea primului rege al Italiei unificate, al cărui nume îl și poartă. Se poate urca până pe acoperișul clădirii cu liftul, iar interiorul adăpostește Muzeul Reunificării Italiei. Sunt mai multe lucruri de văzut și în exterior, fiecare statuie și basorelief având o semnificație, nimic nu e doar de design.

Mai puțin cunoscuta Piazza Cavour mie mi-a plăcut poate cel mai mult, probabil pentru că era foarte liberă, fără hoarde de turiști cu selfie stick, doar cu oameni stând pe băncuță la soare sau la umbră, cu palmieri și pini care te îmbie să te așezi sub ei și să te relaxezi. Nu lipsesc nici de aici clădirile importante, statuile sau o fântână arteziană. Am poposit de două ori în locul ăsta, atât de mult mi-a plăcut.

Piazza del Venezia - Monumentul Vittorio Emanuele

Piazza Cavour

Am văzut cam pe fugă și pe înserate Piazza Campidoglio, dar aș zăbovi mai mult acolo cu altă ocazie, să admir mai în detaliu toate clădirile și statuile, piața fiind foarte frumoasă la o primă vedere, așa că nu m-a mirat să aflu ulterior că a fost proiectată de Michelangelo în secolul 16, iar alte clădiri construite mai târziu au fost realizate tot după desenele acestuia.

Menționez și Piazza di Spagna mai mult pentru că mi-am imaginat că ar fi o zonă frumușică în mod normal, însă noi am găsit-o cu celebrele scări în renovări, așa că mare farmec nu avea zona în momentul respectiv, iar îmbulzeala era prea mare în jurul fântânii din capul scării și a străzilor din jur.

Piazza Campidoglio

Piazza di Spagna

Colosseum

A fost cea mai mare construcție a vremurilor sale de glorie, în prezent fiind cel mai mare amfiteatru antic din Italia și singurul obiectiv de pe lista celor 7 minuni ale lumii noi care se află în Europa - cred că sunt deja suficiente motive ca să nu surprindă cozile foarte mari de la intrare, mulți oameni din toată lumea ajungând în Roma special pentru el.

Vizitarea acestuia poate fi interesantă dacă încerci să-ți imaginezi o scenă cu gladiatorii luptându-se în arenă. În plus, însăși sentimentul de a te afla în interiorul unei construcții vechi de aproape 2000 ani (a fost terminat în anul 82) mie mi se pare copleșitor. Ca să nu mai vorbim de efortul de-al restaura și consolida, după ce a suferit atâtea pagube în urma cutremurelor.

Chiar lângă Colosseum se află și unul dintre arcurile de triumf din oraș, Arcul lui Constantin, considerată cea mai bine conservată construcție din antichitate. Poza de mai jos a avut însă și alt scop, acela de a surprinde o bucățică din coada de la intrare, că pe toată n-aveam cum, era mult prea lungă. Pentru a nu sta cu orele la coadă, noi am apelat la Roma Pass de 48 ore, care oferă transport gratuit pentru 2 zile, reduceri la multe obiective și o intrare gratuită la unul, gratuitate pe care am folosit-o la Colosseum - astfel n-am mai stat la coada pentru bilete, doar la cea pentru verificarea bagajelor (vreo 5 minute). Mai multe detalii despre ambele tipuri de Roma Pass găsiți aici. Mai există și posibilitatea de a rezerva intrarea pe diverse site-uri.

Vatican - Basilica San Pietro

Așa comercial și aglomerat cum e, mie mi-a plăcut Vaticanul, în special piazza cu un spațiu pietonal vast, cu multitudinea de statui și fântâni, flori multe în fața basilicii și obeliscul egiptean din centru, singurul dintre cele 13 ale orașului care n-a fost răsturnat de cutremure. Nici nu contează că ești creștin, musulman sau ateu, oricum totul e foarte turistic și nici nu prea poate fi vorba de ceva spiritual acolo, însă frumusețe este pentru ochii oricărui privitor. În plus, parcă nu poți rata ocazia de a vizita cel mai mic stat independent din lume.

Pentru a intra în Basilica San Pietro se trece printr-un punct de control, la fel ca la aeroport și alte obiective din oraș (precum Colosseum), iar cozile sunt mai mereu foarte mari. Nu-mi mai amintesc decât că am avut timp să admirăm aproape fiecare statuie în parte din piață cât timp am stat la coadă, deci nu tocmai puțin, însă interiorul basilicii a fost destul de impresionant cât să merite așteparea. M-a impresionat în primul rând dimensiunea, știam deja că e cea mai mare biserică din lume, dar doar la fața locului realizezi grandoarea și bogăția interiorului.

Am fi vrut să vizităm și muzeele Vaticanului, dar a trebuit să renunțăm la ele. Întâmplarea a făcut să ajungem în Roma chiar de Paștele catolic - lucru pe care l-am aflat cu o săptămână înainte de plecare, nu ne-ar fi trecut prin cap să verificăm așa ceva când am luat biletele de avion - așa că în primele trei zile nu se putea vizita nimic în micuțul stat și în a patra, când am și văzut piața și biserica, coada era atât de lungă încât am renunțat, ne-am fi pierdut toată ziua acolo. În ultima zi nu știam dacă mai avem timp și am lăsat-o pe altă dată. Unii spun că am pierdut mult, alții că nimic, dar parcă tot trebuie să mă conving cândva singură.

Dacă tot ne-am nimerit în oraș în duminica de Paște, ne-am început prima dimineață acolo cu o vizită în Vatican. Aș putea spune că l-am văzut pe Papa Francisc, dar adevărul e că tot ce am văzut a fost un punct alb la balcon - toată piața era plină de oameni veniți să-i asculte prelegerea.

Forumul Roman și Forul lui Traian

Ambele vestigii antice, aflate la o distanță foarte mică unul de altul, mi-au dat un sentiment foarte ciudat, imposibil de descris în cuvinte. Forumul Roman a fost centrul civilizației romane, locul unde aveau loc activități comerciale, politice, festive etc și unde se aflau numeroase monumente și edificii publice, din care se mai poate vedea și azi câte ceva, chiar dacă au fost furate cândva multe materiale pentru a le folosi la alte construcții. Toate clădirile, monumentele și ruinele puse la un loc, cu verdeața din jur și cerul cu nori pufoși de după ploaie, mi-au lăsat în memorie - și cât de cât în imagini - un tablou foarte frumos.

În Forul lui Traian cea mai cunoscută și interesantă construcție e Columna lui Traian, care n-ar trebui să fie străină niciunui român, fiind un monument ridicat pentru a comemora victoria sa în Dacia, o copie a acesteia fiind expusă și-n Muzeul Național de Istorie a României. În plus, a avut și scop de mausoleu, la bază fiind depusă cenușa lui Traian. Am analizat cu interes basoreliefurile de pe întreaga suprafață a columnei de marmură, care reprezintă scene de luptă dintre daci și romani - excepțional realizate, aș adăuga. E un obiectiv care n-ar trebui ratat, având importanță istorică pentru poporul român.

Bogăția din biserici

E atâta de multă bogăție și frumusețe în bisericile din oraș, încât am avut sentimentul că vizitez niște palate. N-am avut vreo listă cu cele care ar merita văzute - deși dădusem peste câteva înainte de plecare - pentru că nu mă așteptam să merite irosit timpul cu asta, dar dacă tot mi-a rămas ideea în cap, am trecut pragul câtorva care ne-au ieșit în cale și am rămas plăcut impresionată.

Cea a cărei grandoare m-a lăsat cu gura căscată e Santa Maria Maggiore, monument istoric înscris în Patrimoniul UNESCO și una dintre cele 4 bazilici papale din Roma - lucruri aflate ulterior, inițial n-am știut ce e cu ea, doar ne-a intrigat coada de la verificările bagajelor, mereu destul de lungă; în ultima zi în Roma am avut noroc să prindem liber, altfel poate n-am fi intrat.

Santa Maria Maggiore

Castelul Sant'Angelo

Prin parcul din jurul castelului ne-am plimbat și am lenevit puțin pe băncuțe în ambele dăți când am ajuns prin zonă, mi-a plăcut și că era liniște și curățenie, un contrast destul de mare cu zona din fața castelului, unde erau o mulțime de turiști și de tarabe cu suveniruri. Foarte mult mi-a plăcut și podul Sant'Angelo, dar nu, n-am avut inspirația să fac o poză cu podul și castelul din celebrul unghi de unde-l fotografiază toată lumea. În schimb, i-am făcut zeci de poze podului din castel, pe măsură ce urcam îl tot fotografiam, în timp ce auzeam „Iar fotografiezi podul? Câte poze-i mai faci?”.

Podul Sant'Angelo

Citeam relativ recent la cineva că unii consideră Castelul Sant'Angelo „o țeapă pentru turiști” și singurul motiv pentru care s-a ajuns la această concluzie cred că sunt așteptările greșite ale unora dintre cei care i-au trecut pragul. Inițial a fost conceput ca maousoleu pentru Hadrian și urmașii acestuia, mai târziu fiind transformat în castel papal. De aceea, în interior nu sunt multe încăperi prea impunătoare de vizitat, dar sunt unele camere cu picturi frumoase, multe statui, catapulte (a servit și drept fortăreață), iar cireașa de pe tort e priveliștea de la înălțime. Cred că și numai pentru asta și merită vizitat.

Pizzaaa

Bucătăria italiană e apreciată în toată lumea și poate în mod special de români, iar eu nu fac excepție de la regulă, inclusiv acasă gătesc dese ori paste sau bruschette. Am încercat să gust câte puțin din mai multe preparate tradiționale când am fost în Roma, dar cel mai mult am fost fixată pe pizza - atât pizza din restaurante, cât și un fel de pizza la bucată din patiserii sau alte fast food-uri, care se găsesc la orice colț de stradă. Mi-au plăcut foarte mult și țin să precizez asta mai ales pentru că unora nu le-a plăcut prea mult fix ce face tot farmecul la pizza tradițională - simplitatea. Nu sunt deloc încărcate, dar blatul foarte bun și sosul delicios fac totul. De asemenea, rar am găsit parmezan sau mozzarela la fel de bune în altă parte. Până și micul dejun pe care-l aveam inclus la hotel, compus doar din produse dulci, a fost perfect pentru mine.

Și lista poate continua...

Mai sunt și alte locuri și lucruri care mi-au plăcut în Roma, la fel cum mai sunt multe altele de văzut cu ală ocazie - 5 zile au fost de ajuns să vedem ce ne doream mai mult, ba chiar și altele în plus, dar departe de a putea vedea totul. În plus, cu o altă ocazia aș vrea să văd și locuri din împrejurimile orașului, mi-a rămas în cap Tivoli cu Villa Gregoriana și Villa d'Este, dar și alte orășele mici/sate (în frunte cu Civita di Bagnoregio). Italia merită oricum bătută toată în lung și-n lat.

Ar mai fi de menționat că întregul centru istoric al orașul, cu o suprafață de 1485 hectare, este inclus pe lista Patrimoniului UNESCO. Cât despre alte lucruri mărunte care m-au entuziasmat, aș pune pe listă multitudinea de pomi înfloriți și wisteria care împodobea multe garduri, precum și temperaturile perfecte în luna martie de plimbări.

Panteonul

Ați fost în Roma sau aveți în plan? Dacă ați fost, ce v-a plăcut cel mai mult?