Lecturile verii 2017

N-am mai scris pe blog despre cărțile pe care le-am citit de la cele din luna mai și oricât de ciudat pare să scriu spre final de toamnă despre lecturile verii vreau totuși s-o fac, am citit prea multe cărți bune între timp ca să sar peste ele și o să încerc cumva să ajung la zi cu postările astea. Ar fi fost totuși intuil și m-aș fi lungit prea mult să păstrez obiceiul de a scrie despre ele pe fiecare lună, am citit oricum foarte puțin în iulie și august, așa că le-am pus pe toate din vară la un loc. Fiind însă 9 titluri în total, o să încerc să îmi exprim părerea despre fiecare mai pe scurt decât de obicei (deși presimt că n-o să-mi iasă), așa că nici n-o mai lungesc cu introducerea, încep cu lecturile din iunie...

Inocentul, de Ian McEwan

A fost una dintre cele mai ciudate cărți citite vreodată, acțiunea luând o întorsătură neașteptată când deja credeam că nu o să se întâmple nimic interesant până la final. Acțiunea se desfășoară în Berlin, în perioada când era ocupat și împărțit de zid, iar totul pornește de la un fapt real - un tunel secret al americanilor care încercau să intercepteze informații de la ruși. Mai departe e doar ficțiune, personajul principal fiind un englez care a început să lucreze pentru americani în această misiune secretă și care duce o viață plicticoasă până e implicat într-o crimă. Ce se întâmplă mai departe e foarte bizar, dar a fost interesantă trecerea de la un sfert de carte fără prea multe evenimente, la acțiune și suspans. Într-un fel mi-a plăcut, deși m-a scârbit puțin pe alocuri.

Marțianul, de Andy Weir

O să spun ceva ce n-am mai spus niciodată până acum - filmul e mai bun decât cartea! Deși a fost o lectură plăcută și interesantă, din punctul meu de vedere Matt Damon a interpretat mai bine rolul principal în film decât a reușit Andy Weir să-l construiască în carte. Văzusem filmul la scurt timp după ce a apărut și chiar mă bucur că am lăsat să treacă atâta timp până să citesc și cartea, fiindcă pe moment poate aș fi fost mult mai dezamăgită de lectură. Acum a fost plăcută, interesantă, m-a ținut în suspans de multe ori deși îmi aminteam cum decurge totul, m-au amuzat unele replici ale astronautului „naufragiat” pe Marte, deși mai puțin decât în film, dar mi s-a părut slăbuț scrisă, neconvingător pe alocuri.

Șapte zile pentru o eternitate, de Marc Levy

Nu-l mai citisem de ceva vreme pe autor, însă din păcate asta mi s-a părut de departea cea mai slabă carte a lui și i le-am citit aproape pe toate. Încă de la început mi-am dat puțin ochii peste cap văzând despre ce e vorba, cu lupta dintre bine și rău, reprezentați de un înger și un drac cu chip de oameni, deja îmi imaginam o acțiune plină de clișee, dar a fost chiar mai rău - povestea merge cam în direcția la care mă așteptam, dar parcă autorul pierde ideea pe parcurs, finalul nefiind nicicum, până la urmă nu transmite nici mesajul ăla banal la care mă așteptam. Poate dacă o citeam pe la 14 ani mi-ar fi plăcut, dar a fost oricum o lectură relaxantă, am citit-o într-o seară.

Dealurile verzi ale Africii, de Ernest Hemingway

Cărți de călătorie ca asta mă fac să conștientizez mult mai bine că ceea ce numim azi cu atâta ușurință „aventură” e doar o glumă, mari aventurieri printre care și Hemingway s-ar distra copios probabil dacă ar auzi pe cineva spunând că pleacă într-o aventură ce constă în plimbăreli prin oraș și vizite la muzee - și sunt mulți care o fac în zilele noastre, s-a pierdut de tot sensul cuvântului. Deși mi-a fost teribil de greu să citesc toate amănuntele cu privire la vânătoare și imposbil să înțeleg plăcerea asta, totuși trebuie să recunosc că e o carte foarte bună, cu puțin din toate, chiar dacă poate părea că e doar despre vănătoare. Nu mă puteam sătura de descrierile de peisaj, aș putea reproșa doar că n-au fost mai multe...

Toate numele, de Jose Saramago

N-a fost doar cea mai bună carte citită în iunie și printre cele mai bune de anul ăsta, dar e și unul dintre romanele care au avut cel mai mare impact asupra mea. E prima cartea a autorului portughez pe care o citesc, m-a luat prin surprindere scriitura foarte bună, cu fraze lungi care se întind și pe câte o pagină și nu m-a deranjat deloc că n-a avut nici pe departe atâta acțiune și suspans pe cât promitea descrierea. Nu-mi ajung câteva rânduri scurte să scriu și despre acțiune și tot ce mi-a transmis mie, mă rezum la a menționa că prin povestea simplă a funcționarului dintr-o instituție în care sunt inventariate toate numele persoanelor care există sau au existat vreodată, autorul scoate în evidență cât de ușor e să treci prin viață doar privind la alții cum trăiesc, dar și cât de ușor poți pierde esențialul crezând că ai totul.

Oricât mi-ar fi plăcut să mă mai întind la descrierea cărții anterioare, despre care se pot povesti multe în ciuda faptului că e subțirică, mai am totuși câteva titluri din iulie și august despre care vreau să scriu în continuare, deși nu foarte multe pentru două luni, dar suficient încât să iasă o postare oricum cam lungă...

Un băiat pe lista lui Schindler, de Leon Leyson

O cărticică mică, de citit în 1-2 seri lejer, dar cu o poveste reală atât de plină de emoții, durere și speranță... Autorul este unul dintre evreii salvați de Schindler, un nazist dur și fără milă în aparanță, care și-a riscat într-un fel viața pentru a salva evrei din lagăre, aducând în fabrica lui la muncă inclusiv copii și persoane slăbite, care nu erau de așa mare ajutor. Probabil că mulți știți deja povestea despre Schindler din alte surse, s-a făcut inclusiv un film, dar merită aflată și prin ochii lui Leon. Toate lucrurile prin care a trecut prin lagăre nu îmi erau străine, dar mi s-au părut la fel de copleșitoare ca de fiecare dată când citesc despre asta, mai ales știind că sunt amintiri reale. Ce m-a impresionat însă foarte mult e omul bun și plin de viață care a devenit Leon după ce tot coșmarul s-a terminat pentru puștiul subnutrit și cu copilăria distrusă...

Oameni buni și oameni de bine, de Iris Murdoch

Am încheiat această carte cu multe gânduri, printre care s-a strecurat și acela că trebuie să-i citesc toate cărție autoarei! E al doilea titlu pe care i-l citesc, primul a fost Marea, Marea, una dintre cele mai frumoase cărți citite anul ăsta. Începutul romanului aici de față m-a surprins puțin, văzând că e vorba despre moartea unui om învăluită în mister, dar n-am fost surprinsă să constat pe parcurs că nu va fi un thriller tipic, că accentul e pus mai mult pe analiza trăirilor și sentimentelor personajelor decât pe fapte, că acea crimă e doar pretextul prin care autoarea implică unul dintre personaje în viața multor altora. E un roman destul de complex, cu multe personaje, relații și întâmplări ciudate, dar și cu trăiri dintre cele mai firești analizate în profunzime. E o carte foarte bună, mi-a plăcut mult!

Să bați din palme cu o singură mână, de Richard Planagan

Am avut din păcate așteptări greșite și am fost dezamăgită, într-o oarecare măsură se face vinovată cartea asta sau, mai bine zis, încăpățânarea mea de a o citi până la final, pentru faptul că am citit foarte puțin timp de vreo 2-3 săptămâni - adică m-am chinuit doar cu ea în acel timp și nu prea citeam pentru că n-aveam chef de ea. Știu, n-are sens, doar că ceva nu m-a lăsat s-o abandonez, tot eram curioasă unde va duce povestea. Acțiunea se desfășoară în Australia, mai exact în Tasmania, în vremuri nu foarte fericite, iar personajul principal e o copilă crescută de un tată bețiv după ce a fost abandonată de mamă, care n-a mai suportat viața pe care o ducea. E o poveste tristă, dar rar a reușit cu adevărat să mă sensibilizeze, nu prea mi-a plăcut cum e scrisă, parcă ceva lipsea. Nu știu dacă să-i mai dau sau nu o șansă autorului...

America, de Franz Kafka

Amânam de mult timp să citeasc romanul ăsta, a trebuit să-l tot văd menționat în cărțile altor autori ca să mă decid într-un final s-o iau. Mi-a plăcut povestea și mi-a părut foarte rău că autorul n-a apucat să termine acest roman înainte să moară, dar m-am bucurat că a fost publicat de prietenul său și așa, neterminat, deși nu asta a fost dorința autorului. Stilul în care e scrisă cartea mi-a plăcut mai mult decât povestea în sine, iar faptul că Franz Kafka a reușit să descrie America acelor vremuri atât de bine, fără ca el să fi fost măcar o dată acolo, asta îl face din start un scriitor bun, nu cred că sunt mulți care ar putea să descrie atmosfera dintr-un loc în care n-au fost niciodată. Am încercat să-mi imaginez cum ar fi putut să încheie povestea, dar e cam greu din punctul în care a rămas. Mi-a plăcut oricum mult.

Mă așteptam atunci când m-am apucat să scriu postarea că o să mă blochez pe alocuri, că n-o să-mi amintesc toate amănuntele sau gândurile din timpul lecturii, dar n-a fost deloc așa, mi-au venit năvală toate gândurile cu privire la fiecare carte în parte exact la fel ca atunci când scriam despre una abia citită. Să zicem că a fost un „experiment” interesant să scriu despre niște cărți după atâta timp. 

A ieșit o postare mai lungă decât mă așteptam, dar mai fac pe final o listă doar cu acele cărți pe care le recomand în mod special: Toate numele, Un băiat pe lista lui Schindler, Oameni buni și oameni de bine, America și Dealurile verzi ale Africii. Ordinea e aleatorie, iar pe numele de aici am lăsat și link către magazinul online unde le-am găsit cel mai ieftin, adică Libris aproape toate, cu excepția uneia. Recomand oricum pentru cărți să verificați Elefant, Libris și Emag, eu cu astea trei fac super afaceri dese ori. 

Ați citit vreuna dintre cărțile de mai sus? Ce cărți bune ați mai citit în ultima perioadă?