Week in photos #121

Iar scriu cu întârziere postarea asta, dar măcar de data asta am o scuză... a fost Paștele, am fost plecată și am pierdut noțiunea timpului, de fapt nici nu prea am putut să scriu mai devreme articolul ăsta. Așa că iar povestesc abia miercuri despre săptămâna trecută, doar că de data asta o să cuprind și începutul de săptămână în postarea asta, că ziua de luni cred că a fost pentru toată lumea ca parte din weekend. Gata, trec la poze...

Floricele, floricele colorate peste tot... n-o să mă pot sătura niciodată de ele. Mă fac să zâmbesc de cum le văd frumos plantate într-o grădină sau în parc - am sentimentul că am zis asta în fiecare din ultimele 3-4 săptămâni, dar ce mai contează!?

Într-una din zile voiam să citesc puțin în parc, pe iarbă, să-mi iau o mică doză de relaxare în natură, iar când am găsit un colțișor de parc fără oameni și m-am îndreptat într-acolo am dat de porumbeii ăștia, care se uitau nedumeriți la mine - uitați ce privire-mi arunca atunci când l-am pozat. :)) Aș fi vrut să vă arăt și cartea pe care am citit-o dar nu reușesc să mai dat de poza cu ea...

În cursul săptămânii nu s-au mai întâmplat prea multe lucruri interesante - sau nu mi-a dat prin cap să fac poze - însă în weekend am fugit din București, cu chef de hoinăreală, de descoperit locuri noi din România, așa că s-au adunat poze și chestii de povestit muuulte, dar o să fac doar un mic rezumat. În drum ne-au tot ieșit lanuri de rapiță, iar eu mă entuziasmam de fiecare data și cu prima ocazie când s-a putut am și oprit pentru o mică plimbare și câteva poze. De anul trecut am pata pusă pe lanurile cu tot felul de flori, abia aștept să fac asta și cu maci, lavandă și chiar floarea soarelui.

Opriri am mai făcut câteva până la destinația finală, oricum n-avea rost să ne mai grăbim la cât de aglomerat era, dintre care mi-a mai plăcut mult priveliștea către Olt, de la ieșirea din Slatina. 

Spre surprinderea multora, am ales să ne petrecem Paștele în Craiova, o alegere mai mult decât inspirată, fiindcă orașul mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptat. Clădirile din Centrul Vechi sunt reușit renovate, iar picturile precum cea de mai sus mi s-au părut superbe, statuile haioase m-au dus cu gândul la Bratislava, clădiri istorice foarte faine erau pretutindeni... și lista poate continua, motiv pentru care intenționez să scriu mai multe despre oraș într-un articol dedicat, mai ales că e un oraș ignorat pe nedrept.

Cireașa de pe tort a fost Parcul Romanescu, imens și superb, o oază de verdeață și (pe alocuri) de liniște, cu broaște foarte gălăgioase pe lac și lebede grațioase, cu sculpturi în lemn haioase și multe altele. Am petrecut în parc mare parte din ziua de duminică și am concluzioant că e, mai mult ca sigur, cel mai frumos parc din România - da, da, mult mai frumos decât orice parc din București, poate pentru că e mai puțin asfaltat și cu mult mai mulți pomi, mai multă verdeață.

Am avut și un noroc fantastic cu vremea, fiindcă duminică se anunța ploaie în toată țara dar noi am scăpat, ba chiar ardea soarele atât de rău încât mi-era cald și așa subțire cum eram îmbrăcată, ochelarii de soare erau obligatorii, iar seara am constatat că mă înroșisem puțin pe gât - cine s-ar fi gândit că aveam nevoie de protecție solară chiar și pe corp?

Norocul nu putea totuși să țină la nesfârșit, așa că după ploaia torențială de duminică noapte ne-au cam fost date peste cap planurile pentru luni, când intenționam să mergem spre câteva locuri prin natură, ceea ce s-ar fi tradus în situația aia prin mocirlă. Așa că ne-am reorientat și așa am ajuns să vizităm și Slatina, un orășel care n-are prea multe de oferit, dar tot am găsit câte ceva de văzut, precum un mic părculeț simpatic, niște clădiri faine, statui haioase și nelipsitele floricele.

Am ajuns apoi și la casa părintească a lui Ceaușescu, unde am vrut să mergem mai mult pentru ceea ce simbolizează, mai ales că nu trebuia să ne abatem prea mult din drum. Mi s-a părut destul de drăguță și zona, iar eu am făcut oricum o mică pasiune pentru casele memoriale (cred că de la Eminescu și Creangă a pornit, la care am fost acum vreo 3 ani), în Craiova am căutat-o și pe cea a Elenei Farago (nu doar mie mi-au marcat copilăria poeziile ei, nu?), pe lângă care de fapt mai trecusem dar n-am observat plăcuța.

Dacă la dus a fost lanul de rapiță, la întoarcere mi-am mai îndeplinit o dorință mai veche - să mă plimb pe o șină de tren funcțională și să fac câteva poze. Ba chiar s-a mai nimerit să fie și rapiță alături.

Timp am avut și de citit din greu, la cât am mers bară la bară, așa că am recuperat zilele cât nu mi-am făcut timp pentru lectură. Despre carte o să povestesc cu altă ocazie.

Cam atât despre săptămâna trecută... prelungită. Vă mai las în final cu o poză și vă doresc în continuare o săptămână bună și cu zile însorite, că deocamdată pare că am fi în octombrie (nu mai zic de zonele pe unde a nins... brrr).

Cum a fost săptămâna trecută pentru voi? Cum ați petrecut Paștele?

Mai multe poze puteți vedea aici, pe Instagram.