Lecturile lunii - Martie 2017

Nu mai contează în ce dată suntem, că între timp am apucat să citesc luna asta mai mult decât luna trecută, important e că într-un final m-am mobilizat să scriu și despre lecturile lunii martie - e clar că am mai mult spor la citit în ultima vreme decât am la scris. Asta în general, fiindcă în martie am dedicat de fapt destul de puțin timp pentru citit, doar patru cărți am terminat și nici nu e vreuna foarte lungă sau greoaie (ca să am măcar scuza asta), ba unde mai pui că am și o dezamăgire destul de mare printre ele. Și-ncep chiar cu ea...

Era să fiu eu, de Ali Smith

Descrierea promitea mult (vedeți aici despre ce-i vorba), părea un subiect și o abordare interesantă, însă dincolo de idee cartea mi s-a părut foarte slabă. Prima oară am început-o acum vreo 2-3 luni și am decis s-o abandonez și să revin altă dată asupra ei, fiindcă eram prea dezamăgită că nu era ce mă așteptam. Din păcate nici acum nu mi-a plăcut, mi s-a părut foarte slabă scriitura și toată cartea prost structurată, spre final sunt niște paragrafe foarte lungi cu un amestesc de povestire și dialoguri de nu mai înțelegi nimic. Poate originalul nu e așa, n-am idee, cert e că m-a plictisit, m-a obosit inutil și în final n-am rămas cu nimic din urma acestei lecturi. Îmi pare rău că nu pot spune nimic bun, deși niște sclipiri de inteligență se observă prin toată dezordinea din carte.

Oricât de indulgentă încerc să fiu cu orice citesc, încercând să găsesc ceva bun și-n cele mai slabe lecturi, cartea asta nu mi-a plăcut și-mi pare rău că n-am ales altceva de Ali Smith, tind să cred că are alte titluri cu mult mai bune. De fapt, chiar citisem pe Goodreads că și fanii lui criticau cartea asta. Trebuie să-i mai dau o șansă autorului și deși nu se va întâmpla prea curând, aștept cu interes recomandări.

„Google e așa de ciudat. Îți promite totul, dar nu găsești totul acolo. Tastezi cuvintele care denumesc ceea ce-ți trebuie, iar ceea ce-ți trebuie devine inutil într-o clipă, umbrit cât ai clipi de lucrurile care îți trebuie cu adevarat, și nici unul dintre ele de găsit pe Google.”

Înspăimântătoarea viață persoanlă a lui Maxwell Sim, de Jonathan Coe

Îmi doream să-l citesc pe autor de ceva vreme și am ales ultimul lui titlu, deși ar avea altele și mai apreciate, dar subiectul mi s-a părut interesant, chiar dacă abordat într-o mulțime de cărți sub diferite forme. Pe scurt, Maxwell e un om simplu, comun, care n-are prea mulți prieteni și nici pasiuni, o cultură generală prea vastă sau vreun scop anume în viață. Duce o viață mediocră, plicticoasă și se află într-un moment de criză existențială. Proaspăt divorțat fiind și incapabil să comunice cu propria fiică, personajul principal își face o analiză a propriei vieți pe parcursul acțiunii, în timp ce se reîntâlnește cu oameni din trecut și cunoaște alții noi.

Întreaga poveste e o continuă examinare a noțiunior de identitate și izolare, fără a lipsi umorul și fiind totuși o lectură ușor de parcurs. Finalul mi s-a părut interesant, original. Deși cred că se putea scoate și mai mult din poveste, totuși mi-a plăcut și am păstrat în wishlist alte două titluri ale autorului. O găsiți aici redusă în prezent foarte mult.

„Mașinile sunt ca oamenii. Ne învârtim unii pe lângă alții în fiecare zi, alergăm în colo și-ncoace, aproape că ne lovim unii de alții, dar de fapt intrăm prea puțin în contact. Toate acele întâniri ratate. Toate acele ocazii pierdute.”

Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain

Chiar dacă e, teoretic, o carte pentru copii, de fapt poate fi o lectură foarte bună și pentru un adult, cu mult mai bună decât multe cărți apărute în ultimii ani. Dacă ați citit cartea asta în copilărie, revenți asupra ei și s-ar putea s-o priviți dintr-o altă perpectivă, s-o înțelegeți într-un mod ușor diferit, s-o savurați altfel. Mie așa mi s-a întâmplat și a reușit să-mi trezească amintiri din propria copilărie, să-mi amintească de propriile năzbâtii, dar m-a făcut și să mă gândesc la frumusețea vieții simple, pe care în prea puține colțuri de lume o mai putem găsi azi. Cred că o să mai revin la povești pentru copii ocazional...

„Tom recunoștea că viața nu e chiar atât de lipsită de bucurii. Descoperise, fără voie, o lege a firilor omenești și anume că pentru a face pe cineva  să dorească un lucru, nu trebuie decât să pui piedici în calea dobândirii lui.”

Și după... de Guillaume Musso

M-a surprins într-un mod destul de plăcut Musso cu romanul ăsta, nu mă așteptam să fie o lectură atât de profundă și de tristă, însă mi-a plăcut și încă mult, mi se pare cea mai reușită carte a autorului, din ce am citit până acum. Eram obișnuită de autor cu romanele de acțiune, cu suspans și mistere, iar faptul că a fost capabil să scrie bine și altceva, o poveste despre viață și moarte, care te face în final să reflectezi la ce contează de fapt în viață, îl crește pe Musso în ochii mei. Nu susțin că ar fi vreo capodoperă, dar este o carte foarte bună, care mie a reușit să-mi trezească niște sentimente puternice și m-a determinat să analizez câteva lucruri din viața mea și să-mi pun unele întrebări. Poate m-a și prins într-o stare potrivită, nu contest asta.O găsiți aici la un preț foarte mic.

„Toată lumea o știe, dar uită la fel de bine: timpul umanității rămâne o cantitate neglijabilă în raport cu timpul universului.”

„Conștiința morții apropiate ne incită să trăim altfel, să gustăm din plin momentele de răgaz care ne mai rămân, să fim pregătiți că suntem condamnați să mai trăim puțin.”

N-o fi fost luna martie cea mai bună din punct de vedere al lecturilor, nici cantitativ și nici calitativ dacă aș face un raport și aș compara apoi cu lunile anterioare, dar n-a fost nici rău deloc, iar luna asta pot spune deja că am recuperat - am niște titluri excepționale despre care o să scriu în următoarea postare de tipul ăsta și încă mai e destul până la final de aprilie.

Ați citit vreunul dintre titlurile de mai sus? Cum vi s-au părut? Ce ați mai citit în ultima perioadă?